"Ministerul Culturii nu are o strategie. Si nici nu a avut". Declaratia, aparent socanta, ii apartine de-acum fostului ministru al Culturii, Puiu Hasotti, cel care a sacrificat Parlamentul pentru a prelua portofoliul de la Mircea Diaconu. As spune ca, mai degraba, domnul Hasotti nu a avut si nici nu va avea o strategie privind cultura. In primul rind, predecesorul sau a trebuit sa paraseasca fotoliul in urma unei decizii a justitiei privind incompatibilitatea cu functia. Diaconu reusise in citeva interviuri sa schiteze o serie de planuri, legate in primul rind de politicile privind patrimoniul, reorganizarea Directiilor de Cultura si eficientizarea institutiilor de spectacole. E la fel de drept ca, la investirea Guvernului Ponta I, programul de guvernare pe sectorul „Cultura" era o ciorna scrisa in graba. Ce-ar fi facut Diaconu la Cultura va ramine un mister, la fel ca si in ceea ce o priveste pe Mona Musca, un alt ministru... incipient. Domnul Hasotti a apucat totusi sa exprime niste ginduri in interviul acordat „Suplimentului de cultura" in octombrie - poate singurul pe teme de administratie culturala pe care l-a acordat in scurtul sau mandat. Intre acestea, unul recurent la ministrii Culturii: descentralizarea institutiilor nationale de spectacole, respectiv pastrarea la „centru" doar a Operei Nationale Romane din Bucuresti si a Teatrului National Bucuresti. Institutiile din capitalele regionale ar urma sa treaca in subordinea Consiliilor Judetene. Cind am deschis noul program de guvernare, Ponta II, am cautat sa vad daca noul ministru, Daniel Barbu, a pastrat ideea atit de draga predecesorilor Adrian Iorgulescu si Puiu Hasotti. Nici macar printre rinduri nu se poate citi o atare intentie. De la intentiile puse pe hirtie inainte de investirea unui Cabinet in Parlament si pina la „executia bugetara" intervin multe schimbari, simpla „omisiune" nereprezentind, in mod