Pe întîi ianuarie 2013 se împlinesc 20 de ani de la “divorţul” amiabil dintre Cehia şi Slovacia. Ambele ţări şi-au continuat destinul european, dar separat. Ceea ce pe vremuri se numea Cehoslovacia a fost un stat creat în 1918, după primul război mondial şi prăbuşirea Imperiului austro-maghiar. Brutalizată şi dislocată de nazişti, ţara numită Cehoslovacia s-a reconstituit şi s-a menţinut pe vremea comunismului, dar nu a mai rezistat în epoca libertăţii.

După “revoluţia de catifea” din 1989, care a pus capăt regimului comunist instalat în 1948, cehii şi slovacii au optat pentru separare, pentru “un divorţ de catifea” operat în 1993.

A dispărut tot atunci şi termenul de “cehoslovac” care îi desemna pe locuitorii statului Cehoslovacia. Iubitorii sportului au suferit poate cel mai mult întrucît “cehoslovacii” au fost celebri timp de decenii întregi, cîştigînd numeroase titluri mondiale în special la hochei pe gheaţă. Cine îşi mai aminteşte însă, astăzi, de faptul că Cehoslovacia a fost, de mai multe ori, campioană mondială la această disciplină?

Europenii s-au obişnuit deci să se refere la cehi şi la slovaci ca la două popoare diferite, primul avînd capitala la Praga şi al doilea la Bratislava. Ambele au fost integrate în Uniunea Europeană în mai 2004. Dar apropierea lor de Europa s-a produs după scenarii care i-au surprins pe mulţi specialişti. Cehia, care numără 10 500 000 de locuitori, mai industrializată şi mai ambiţioasă, a avut un demaraj infinit mai bun. Slovacia, cu 5 400 000 de locuitori, s-a adaptat mai greu economiei de piaţă. Cehia a accelerat adoptarea unor reforme liberale, Slovacia s-a văzut însă frînată de autoritarismul unui lider precum Vladimir Meciar iar Uniunea Europeană a criticat-o pentru deficitul de democraţie.

In 1997 investitorii evitau Slovacia iar şefa de atunci a diplomaţiei americane, doamna Madeleine Albright