- Social - nr. 251 / 28 Decembrie, 2012 Traim vremuri cu o adevarata criza de meseriasi atat la orase, dar si la sate. Cauzele sunt multiple, dar ele trebuie cautate in special in fenomenele economice, sociale petrecute in ultimele decenii: migrarea fortei de munca de la sate la orase, mai ales forta de munca tanara, desfiintarea in ultimul timp a scolilor profesionale si tehnice, migrarea meseriasilor tineri si calificati la munca in strainatate, inutilitatea unor meserii vechi din sfera rurala s.a. In domeniul ruralului au existat si au functionat o multime de meserii si meseriasi despre care astazi nici macar nu mai auzim: pietrar, marmurar, varar, dohotar, giamgiu, spatar, bostinar, carbunar, dulgher, fierar, potcovar, morar, vacar, pacurar (cioban), jitar, vinteler, plutar, pescar, vanator, macelar, zidar, zugrav, instalator, electrician, tractorist, batozar, cadar, ciubarar, fantanar, bucatar, rotar, tamplar, padurar. In buna parte, aceste meserii au disparut din sfera ruralului, s-au pastrat cateva din ele: cioban, morar, dulgher, si au aparut altele noi, precum tinichigiu auto, autoservice, instalatori de termopane, firme de constructii si prestari servicii. Slabirea statusului cooperatiei de consum cu o gama larga de servicii, lipsa mestesugurilor si a unei mici industrii locale au bulversat meseriile traditionale, iar imbatranirea si feminizarea fortei de munca la sate au definitivat aceste procese socio-economice. Un nou val de patrundere a serviciilor si micii industrii in sfera rurala se realizeaza in localitatile preorasenesti, comune infloritoare care impresioneaza prin bogatia lor afisata si mai ales prin numarul mare de mici intreprinderi (tot la a doua, a treia casa). Am mai spus si cu alte ocazii ca satele noastre nu se pot dezvolta numai prin agricultura, este nevoie de o dezvoltare puternica a infrastructurii, dar si a micii industrii locale si