Nu vreau, în acest ultim editorial pe care-l mai scriu, să fac un bilanţ al anului politic 2012. Sunt destui care o vor face. Voi spune doar că a fost anul în care şi ultimele speranţe ale României au fost ruinate. Până la urmă am ajuns în întregime la mâna unor oameni fără conştiinţă, fără educaţie, fără cultură şi, în consecinţă, fără scrupule. Până şi sprijinitorii lor din trecut vor ajunge foarte repede să-şi dea seama de asta. Sursa: VLAD STĂNESCU
A fost anul în care poporul român a decis, în fine, cu claritate, că nu are nevoie de formatori de opinie ca Liiceanu, Pleşu, Patapievici şi alţi câţiva ca ei, nici de ICR, nici de imaginea în lume a unei Românii civilizate. Şi, cum poporul e suveran, toţi aceşti oameni s-au retras, căci dragoste cu sila nu se poate.
A venit şi rândul meu. În această toamnă am fost şi eu executat public ca mâncător din banii oamenilor muncii şi ai pensionarilor, ca agent al Puterii peste hotare, ca autor căruia i s-a fabricat o operă din nimic. Cei care m-au acuzat de toate acestea sunt foşti securişti, colegi de partid cu Becali. Nu a protestat aproape nimeni. Nu e nimic ilogic sau de mirare aici, ci doar cursul normal al lucrurilor în România.
După votul pentru alegerile parlamentare mi-am dat şi mai bine seama că, asemenea atâtor alţi colegi ai mei din zona culturală şi intelectuală, m-am luptat timp de ani de zile cu morile de vânt. Am fost bucuros să fac asta, chiar suportând consecinţele, câtă vreme a mai fost un om în picioare pe câmpul de luptă. În condiţiile de-acum, nu mai pot şi nu mai vreau s-o fac. Desigur, dacă mi se va cere să-mi spun părerea în interviuri, sau dacă se vor mai petrece în România ticăloşii asemenea puciului din această vară, nu voi tăcea. Dar nu voi mai scrie sistematic pe teme politice. Mulţumesc „Evenimentului zilei” pentru găzduire.
Nu regret nici o clipă anii în care am scris edit
