„Băi, ce faci? Dormi, ai?“ „Nu, stăpîne, muncesc!“ „Muncești pe dracu’, ratatule, muncești pe dracu’! Unde-s dosarele?“ „Păi știți, stăpîne, nu prea am. Adică alea pe care le făcusem pentru PDL, ca să-i țineți dumneavoastră din scurt, ar fi vreo 50-60, da’ mi-a zis Lăzăroiu că nu vă mai trebuie. Iar pe alelalte n-am apucat să le termin, să trăiți!“ „Nu-i nimic, dă-le așa, fir-ai al dracului de incompetent. Hai, că-mi și pare rău că te-am trecut în documentul ăla semnat de Ponta la «intangibilități». Trebuia să-l las să șteargă cu tine pe jos. Dă repede ceva pe piață, idiotule!“ „Vanghelie e bun, stăpîne?“ „Nu, da’ dacă n-ai altceva, dă-l pe ăsta!“

Și uite așa, dintr-un telefon și trei înjurături, Vanghelie s-a trezit cu averea fugărită prin Liban, prin conturile Oanei Niculescu-Mizil. Numai că primarul sectorului 5 n-a stat nici el cu mîinile în buzunarele altora, ca de obicei, și a dat la rîndu-i un telefon: „Ce faci, băi, bulangiule, de ce l-ai pus pe ăla pe mine?“. „Eram beat, Mareane, eram beat. Hă-hă-hă! Las’ că trece!“ Așa că acum, cu capul între silicoanele iubitei, Marean așteaptă să treacă, mirîndu-se că ăia, la Beirut, nu fac Vanghelioane.

Publicat în Caţavencii, nr. 51, 27 decembrie 2012

„Băi, ce faci? Dormi, ai?“ „Nu, stăpîne, muncesc!“ „Muncești pe dracu’, ratatule, muncești pe dracu’! Unde-s dosarele?“ „Păi știți, stăpîne, nu prea am. Adică alea pe care le făcusem pentru PDL, ca să-i țineți dumneavoastră din scurt, ar fi vreo 50-60, da’ mi-a zis Lăzăroiu că nu vă mai trebuie. Iar pe alelalte n-am apucat să le termin, să trăiți!“ „Nu-i nimic, dă-le așa, fir-ai al dracului de incompetent. Hai, că-mi și pare rău că te-am trecut în documentul ăla semnat de Ponta la «intangibilități». Trebuia să-l las să șteargă cu tine pe jos. Dă repede ceva pe piață, idiotule!“ „Vanghelie e bun, stăpîne?“ „Nu, da’ dacă n-ai altceva, dă-l pe ăs