În timp ce FIFA ne oferă încă un top inutil, din Belgia vine o idee. Bună, proastă, fantezistă, utopică, este o idee. Nu un surogat marca Sepp

Lume, lume, FIFA a mai întocmit o ierarhie! Din pix, din tastatură, fără bătaie de cap. Lume, lume, FIFA a desemnat cele mai importante momente ale anului 2012! Şi, lume, lume, Blatter cu ai lui reuşesc să ne surprindă cu încă o banalitate. După inutilitatea Campionatului Mondial al Cluburilor neîntrecută decît de anonimatul în care se desfăşoară competiţia găzduită de Japonia, forul mondial ne delectează cu cele 12 momente esenţiale ale fotbalului din anul care stă să se încheie. Bineînţeles că a ieşit o supă lungă, fără gust, din care nu lipsesc Cupa Africii pe naţiuni, cîştigată de Zambia pe 12 februarie, Liga Campionilor adjudecată de Chelsea pe 19 mai, Campionatul European cucerit de Spania pe 1 iulie şi, ţineţi-vă bine, titlul Campionatului Oceaniei cîştigat de Tahiti! Care insulă cu ale ei frumuseţi exotice pe două picioare fusese descoperită, pipăită şi pictată de Gauguin înainte ca FIFA să fie străluminată de măreţia performanţei fotbalistice a tahitienilor.

Condimentele acestui preparat instant venit la pliculeţ taman de la Zurich ar trebui să fie “recuperarea lui Fabrice Muamba, scăriţa lui Pirlo din sferturile de finală ale Euro ori foarfeca lui Ibrahimovici din amicalul Suedia-Anglia. Domnul Blatter ne sugerează că motto-ul organizaţiei sale suprastatale - “For the good of the game” - nu este doar o subtilitate mercantilă, adică despre cum să mai cîştigi nişte bani prostind o lume credulă, ci o pledoarie pentru sensibilitate şi emoţie ca produşi primari ai activităţii planetare numite fotbal. Nu previzibila lipsă de imaginaţie a FIFA deranjează însă, ci absenţa absolută a unei viziuni care să reformeze tocmai această activitate numită fotbal, aflată într-un moment de profundă criză a valorilor esen