După marile dezamăgiri ale anului sportiv 2012, urmează speranţele moderate ale lui 2013
Ce să aşteptăm de la sportul românesc în 2013? Mai multe poveşti. Poveşti de succes, de moral, cu tîlc, cu toate etapele naraţiunii, cu mai multe personaje decît teatrul absurd, cu mai puţine “one-man-show”-uri în direct. Două echipe româneşti joacă în optimile Europa League. De la dublele Steaua - Ajax şi CFR - Inter aşteptăm, pragmatic vorbind, fotbal, suspans şi puncte folositoare în calculul coeficienţilor UEFA.
De la campionatul intern nu mai aşteptăm nimic de multă vreme. Şi totuşi se schimbă ceva în peisaj, ca într-o derivă a continentelor la scară tragi-comică. Lupta la titlu păleşte ca intensitate în comparaţie cu lupta pentru supravieţuire. Oboseala granzilor, tradusă în termeni tehnici drept “insolvenţă” sau “faliment”, se va prelungi şi anul viitor. De la şefii de cluburi, nimic sau mai nimic de aşteptat, în afara comunicatelor şi temporizărilor de rutină. Dinspre FRF şi LPF, de asemenea, nici o emoţie. Pozele celor două instituţii apar în dicţionar în dreptul cuvîntului “previzibil”.
Dacă există o poveste de moral pentru fotbalul nostru, aceasta va fi pronunţată în sălile de judecată. Marile dosare ale Ligii 1 îşi aşteaptă rezolvarea şi în 2013, aşa cum şi-au aşteptat-o şi în 2012. De data asta, aşteptarea atinge un maxim de febrilitate în Dosarul Transferurilor, care a ajuns, în fine, la ultima instanţă.
Tabăra tricoloră? Ne vom concentra asupra ei în preliminariile CM 2014. Selecţionerul a anunţat că aşteaptă de la 2013 un căpitan pentru “naţională”. Un lider. Liderul cui? Pe cine să conducă această căpetenie? Avem cumva o echipă, echipa aceea pe care o aşteaptă publicul “tricolorilor” la începutul fiecărei campanii? Evident, nu. “Îmi trebuie timp să găsesc un căpitan adevărat!”, s-a exprimat Piţurcă. Să ne aşteptăm, aşadar, la un raport de
