Asta puteam citi, cand eram copii, pe o tablita alba, fixata pe partea de jos a geamurilor, in toate compartimentele trenurilor. Era, si atunci, periculos daca te plecai in afara, daca voiai sa simti aerul mai proaspat decat cel care intra in compartimentele tixite, mirosind a tigari ieftine si motorina.
Era periculos, pentru viata noastra. Dar, in general, e periculos sa traiesti. Fiindca cine traieste moare. Sau daca nu, fiindca esti in viata, si ai un destin, acesta iti poate fi frant, de cineva anume, fara ca macar acesta sa stie cine esti, si chiar fara sa clipeasca, sau sa se gandeasca o clipa ca un gest al sau poate produce multor oameni, in vietile lor, mai frumoase sau mai nereusite, adevarate catastrofe.
Ura semanata in ultimii ani de puterea (de fapt stapanirea!) exercitata de dl Traian Basescu, din momentul in care a fost ales si pana a devenit, spre rusinea Romaniei din prededinte, un simplu guvernator, a facut ca "instrumentele" umane care l au servit pe acesta, asemeni unor oribili lachei sa franga milioane de destine ale unor romani nevinovati. De la falimente ale unor firme private a caror activitate deranja clientela pedelista,trecand prin moartea a sute de copii nevinovati, chiar in spitale, unde Guvernul Basescu blocase posturile si o asistenta raspundea de mai mult de 50 de bebelusi, la care adaugam miile de pensionari "iesiti din sistem" pentru ca injumatatirea pensiilor nu le mai permitea achizitia medicamentelor vitale, inchiderea spitalelor, si pana la zecile de sinucideri din cauza de prea mare grija a guvernului fata de propriul popor, toate acestea au dus Romania in dezastru.
Am devenit un popor, cu privati, bugetari, profesori, medici, muncitori si alte categorii, antagonizati unii impotruva celorlalti; chiar si varstele, "multumita" "boerilor mintii", au fost aruncate intr un raaxboi inutil si mizerabil. "Generatia a
