Cei care au dat pe la şcoală în loc s-o înlocuiască prin antrenamente, ştiu despre ce e vorba în parafraza din titlul de azi. Visul fiind „la liber”, nimic nu ne împiedică pe noi, fotbalişti şi spectatori deopotrivă, ca la sfârşit de an să ne punem pe visat. Unul din visele cele mai frumoase din lumea fotbalului nostru este cel de a exporta, români şi străini de-a valma, către echipele care chiar înseamnă ceva în fotbal. De pe vremea lui Hagi şi Popescu tot aşteptăm să ni se împlinească visul de a mai vedea în tricoul Real-ului sau Barcelonei vreun român. E drept că în acest timp un român a înscris totuşi pentru Real Madrid. Se numeşte Bănel Nicoliţă dar parcă nu avea pe el tricoul alb al Real-ului, că ne-am fi dat seama prin contrast. Ameninţări au mai fost; numai că indiferent de numele purtat (Zicu, Torje, Nicolae etc.) în loc de Barcelona, Arsenal ori Milan au ajuns tot pe la ŢSKA Sofia, prin Coreea sau, mai rău, la Dinamo. Acum, visătorii de serviciu se numesc Chiricheş, Chipciu, Alexe. Îi aşteaptă, pe toţi şi pe fiecare în parte, numai echipe una şi una. Ceva îmi spune totuşi că primăvara îi va găsi în formă maximă, care pe la ruşi, care prin China. Şi mai sigur, la Steaua ori Dinamo. Un alt visător, dar din altă categorie, este numitul Piţurcă, lasă-ne. Ăsta visează la o calificare. Nu oriunde, ci chiar la Campionatul Mondial din Brazilia, din 2014. În prelungire, se mai visează şi cel mai bun antrenor de pe planetă, lucru chiar plauzibil dacă i-ar ieşi chestia cu calificarea. Numai că visul său de mărire se loveşte de factorii perturbatori numiţi Cociş şi Florescu, cu mult mai dăunători ideii de calificare decât, să zicem, Olanda şi Ungaria. Nu pot să nu-mi imaginez că printre visătorii cu normă întreagă nu se numără la loc de frunte şi numiţii Becali şi Copos. Primul, desigur, visează că la anu' (şi la mulţi ani!) o să câştige Champions' League, în timp