Intre producator si client exista o asimetrie informationala: producatorul stie exact ce a produs si cum anume a facut-o, pe cand clientul, nu. Este foarte important sa facem o distinctie clara intre scopul si efectul liberei concurente. Scopul concurentei este acela de a obtine cota de piata cea mai mare posibil pentru un anumit produs. Un mijloc de a atinge acest scop este producerea unui bun superior bunurilor rivale dar la acelasi pret, sau la fel de bun dar mai ieftin, sau, in fine, aproape la fel de bun dar sensibil mai ieftin. Cand este urmata aceasta strategie, efectul concurentei este benefic pentru consumatori, care capata astfel acces la bunuri de calitate crescuta, sau de (aproape) aceeasi calitate dar mai ieftine. Faptul ca scopul concurentei este maximizarea cotei de piata, nu binele consumatorilor, se observa cel mai bine in cazul celei de a treia situatii descrise mai sus - cand produsul este aproape la fel de bun ca produsul rival, dar sensibil mai ieftin. In acest caz, consumatorul rational are stimulente puternice sa prefere noul produs in detrimentul celui deja existent, chiar daca acesta din urma este superior din punct de vedere calitativ. Avem asadar o situatie de genul celei descrise de legea lui Gresham, in care produsul mai bun este scos de pe piata de produsul mai putin bun. Fireste, aceasta strategie a eliminarii de pe piata a competitorului mai bun nu poate fi aplicata la infinit. La un moment dat, calitatea poate scadea atat de mult incat produsul calitativ superior ajunge sa fie preferat tocmai datorita calitatii sale superioare. Ceea ce, pana la un punct, era un dezavantaj competitiv (calitatea superioara), se transforma intr-un avantaj de care ceilalti concurenti nu pot sa nu tina cont. Dar este important sa constatam ca strategia imbunatatirii calitatii nu este neaparat una castigatoare in orice circumstante. Iar daca lucrurile stau