După decesul avangardei prin reducerea la un simplu curent estetic, generaţia tânără a trebuit să găsească o altă modalitate de a-şi exprima trăirile, de a se relaxa şi de a-şi elibera sentimentele faţă de viaţă şi societate, dar cu ecou. Aşa a apărut arta stradală (street art-ul).

Arta stradală nu înseamnă doar graffiti (Evident, primele mostre de artă stradală cu care românii marilor şi micilor oraşe s-a obişnuit încă de la Revoluţia din decembrie 1989 au fost grafitti-urile. În ultimii ani, acestea au trecut de la stadiul de mâzgălituri, la creaţii sofisticat-imaginative).

Arta stradală este arta urbană: un conglomerat de arte ce implică toate simţurile şi calităţile trupului ori ale minţii: street dance, breakdancing, muzică de tradă, teatru de stradă, instalaţii de stradă, fotografie sau sporturi de stradă, înseamnă vizibilitate (expunere şi recunoaştere) şi în acelaşi timp anonimitate (nu e nevoie de o semnătură sau de o figură umană pe lucrările stradale, ele sunt acolo pentru toţi cei care se regăsesc în tematica abordată).

În ultimii ani, arta stradală începe să capete recunoaştere şi în România (fie pentru că e un fenomen cool afară, fie pentru că oamenii au început să se identifice cu diverse lucrări şi fenomene neconvenţionale).

Clujul, punct de reper pentru arta stradală românească

Arta stradală/urbană se găseşte din plin şi la Cluj. Unde? Să amintim câteva exemple: Fabrica de Pensule (festivaluri de improvizaţie, ateliere creative de muzică ori drepturi cetăţeneşti, teatru neconvenţional cu publicul, expoziţii), Oraşul Vizibil (un conglomerat de instalaţii stradale ce vin să coloreze şi să înfrumuseţeze viaţa clujenilor), Scena Cetăţii (pe Cetăţuie), stencil-urile la colţ de stradă, flashmob-urile şi mai nou, cam toate formele de protest ce au avut loc în 2011-2012 în oraş (Stop Acta, marşul bicicliştilor cluje