Nu ştiu cine e mai vinovat - ori Crin Antonescu, cu aerul său de lider dictatorial şi ironie ieftină şi nedormită, ori vechii liberali, tot mai tăcuţi şi fără reacţie în faţa ameninţărilor cu excluderea din partid, lansate din cabinetul 1, drept răspuns dat exprimării oricărei opinii diferită de cea a preşedintelui, transformată instantaneu în delict de opinie.

Cu siguranţă, însă, nici unul, nici alţii nu vor avea vreo scuză ducând PNL - singurul partid care, într-un sistem politic serios, bipolar, poate reprezenta contraponderea doctrinară la stânga social-democrată, de exemplu PSD - în zona rizibilă, lipsită de credibilitate şi vigoare a partidelor mărunte, fără viitor, de tip PNG.

Dacă PNŢCD a fost anihilat şi desfiinţat, după un scenariu "bine realizat" - având drept scop decredibilizarea partidelor cu vocaţie istorică, pe fondul vinovat al luptelor pentru putere în partid, în care au fost atraşi inclusiv seniorii -, ar fi inadmisibilă compromiterea şi distrugerea PNL în acelaşi mod.

Nu poate fi justificată tăcerea şi acceptarea umilitoare a ameninţării cu excluderea - ba chiar şi a excluderii în sine a unor membri ai partidului, doar pentru că şi-au permis să aibă opinii diferite faţă de ale şefului - a unor politicieni precum Călin Popescu Tăriceanu, Andrei Chiliman, Ludovic Orban, Vlad Moisescu şi a seniorilor Radu Câmpeanu şi Neagu Djuvara.

Aici nu se mai pune, simplist, problema acceptării sau excluderii din partid, în funcţie de "accesul" la tăcere. Ar fi oare posibil ca vreunul dintre cei nominalizaţi să-şi continue înregimentarea politică într-un partid condus, eventual, de Gigi Becali, singurul membru liberal căruia Antonescu îi permite să aibă opinii, vise şi năzuinţe în PNL?

Mă tem că nu. Iar atunci, răspunsul de a părăsi partidul şi a-l lăsa pe mâna "neoliberalilor", până la distrugerea lui definitivă, ar fi tardiv, în co