Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale a căutat documente vechi, ce au rămas mărturie vremurilor demult apuse, dar care îşi mai fac simţită prezenţa în zilele noastre, în tradiţiile şi obiceiurile păstrate cu sfinţenie, de generaţii.

Potrivit şefului Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale, Alexandra Dana Zecheru, textul prezentat mai jos provine dintr-un document din fondul „Parohia greco-catolică Cugir” şi reprezintă, de fapt, un extemporal al elevului Mircea Popa, din clasa I, prin care descrie obiceiurile locale, prilejuite de schimbarea anilor.

Pentru a păstra „savoarea” anului 1943, din care provine documentul, Dana Zecheru a redat unele cuvinte şi expresii întocmai ca micul şcolar de odinioară.

Nu ştiu cum sunt alţii de prin alte părţi, dar eu şi cu toţi băieţii de la noi multe mai făceam în seara de Anul Nou. Ne pregăteam dinainte cu trei săptămâni. Cum sosea seara de Anul Nou şi de cum însera, începeam a ieşi cu bice, buciume, clopote şi făceam o gălăgie de ţi se scula păru în cap. Acum, de vreo câţiva ani, a început a umbla şi pe la noi cu pluguşorul şi cu buhaiul şi frumos mai este când spune versul pluguşorul.

Feciorii merg la şezătoare, unde sunt adunate fetele şi acolo pârjolesc păr de porc, se vrăjesc… zic ei cum va fi bărbatul sau nevasta fiecăruia….Se pun sub mai multe farfurii pâine, sare, inel, leu, cărbune, piptene, acela care găseşte pâinea, leul sau inelul va fi foarte bogat, iar acel ce găseşte sare, cărbune, peptene va fi sărac de tot.

Fetele „se urcă” pe gunoi şi, în care parte aud câini lătrând, în partea aceea se vor mărita. Mai merg pe la coteţele porcilor, unde strigă la porc, iar, dacă grohăie, e semn că se vor mărita în anul acela. Şi mai fac fetele încă multe obiceiuri deale lor.

Femeile pârgălesc ovăz şi îl dau la găini, ca să ouă tot anul. Flăcăii ieau porţile de la oameni şi le ascund î