Sa nu ne imaginam ca daca au avut inteligenta sa-si pastreze cumpatul in fata asaltului menit sa-i incaiere, pentru ca ambitia de a castiga alegerile cu un scor naucitor nu parea de neatins, din cauza contextului economic in care PDL a trebuit sa guverneze, Crin Antonescu si Victor Ponta nu au o agenda dubla.
Provocarea aflata in fata lor, stanca in care trebuie sa sape ca sa croiasca drum unui viitor care sa nu se infunde peste patru ani, este teribila: cum sa reusesti sa scoti economia la liman, sa nasti mecanisme care sa stimuleze mediul de afaceri incat sa verse la buget suficient pentru a putea sa faci si protectie sociala, sau macar sa nu adancesti falia intre viata si inertie, si in acelasi timp sa nu-ti erodezi capitalul politic.
Nu ca aceste doua laturi ale gandului unui politician ar fi incompatibile. Insa pentru a bandaja ranile societatii ca sa-i asigure o recuperare mai usoara, USL trebuie sa-i provoace altele. Raportul dintre ce producem si ce cheltuim este o catastrofa.
In aceste conditii, fara investitii pe care daca nu acceleram absorbtia de fonduri europene va trebui sa le facem, tarandu-ne, de la bugetul de stat, fara sustinerea educatiei si sanatatii, dar si a fondului de pensii, Romania se va scufunda si mai tare, ca efect al altui raport celebru: dintre vointa si neputinta.
Cu toate anunturile fericite din campania electorala si promisiunile care i-au determinat pe romani sa aiba incredere inca o data, Victor Ponta a avut deja un prim dus rece, descoperind, daca nu stia deja, ca vorba lunga si mieroasa e una, iar realitatea din teren e alta. A fost nevoit deja sa mai amane din "reparatiile" pe care le-a aruncat norodului cu atata dezinvoltura pe cand strabatea tara colindand.
In curand, va mai avea cateva, caci cu oricat avant s-ar duce el, presat de gestionarii de la Munca, Educatie, S
