Proiectul editorial al ziarului “Adevărul” a incitat cititori obişnuiţi şi personalităţi publice să depene amintiri despre bunici. Lectura textelor ne prezintă, prin emoţii, sentimente şi gânduri, imagini din copilărie, trăită sub influenţa decisivă a bunicilor. Încerc câteva explicaţii asupra unui fenomen cu efecte multiple în societatea contemporană: raporturile între generaţii în familie.

În familia tradiţională, bunicii, părinţii şi copiii locuiau împreună, în aceeaşi gospodărie sau în gospodării învecinate. Un asemenea model de relaţii intergeneraţionale este foarte rar întalnit astăzi.

Încă din perioada comunistă mare parte dintre membrii familiei lucra în afara familiei, de multe ori în alte localităţi decât cea natală. În acel timp, părinţii lăsau copiii în grija permanentă a bunicilor pentru că mamele erau nevoite să se întoarcă la muncă la scurt timp după naştere. Astăzi asistăm la migrarea adulţilor pentru a munci în Europa şi în alte ţări, fenomen cu consecinţe, unele greu de bănuit, în derularea relaţiilor dintre generaţii. În acest context, bunicilor le revine grija nu doar faţă de nepoţi, ci de tot ceea ce ţine de gestionarea treburilor gospodăreşti ale familiei părinţilor nepoţilor.

Contextul social şi economic actual a produs, „generaţia sandwich”, alcătuită din persoanele obligate să se preocupe de toate generaţiile din familia lor: părinţii care au în grijă copiii, dar şi proprii părinţi, apoi, ajunşi bunicii cu copii adulţi şi nepoţi, dar şi cu părinţi în viaţă.

De regulă, bunicii sunt pensionari, deci nu mai au sarcini profesionale şi au libertatea de a opta pentru acele activităţi preferate. Într-un cuvânt ei au timp, în mod asemănător cu proprii lor nepoţi. Într-un anume sens, vârstnicii se reîntorc la timpul lor din copilărie, pierdut odată cu integrarea în muncă. De aici, nevoia de ludic, satisfăcută din plin în relaţi