Sclavia contemporană este o practică reală şi este des întâlnită, nu numai în zonele din sud-estul Asiei, ci şi în restul lumii, unde există între 20 şi 30 de milioane de oameni ţinuţi în condiţii de sclavie, din totalul populaţiei globale de 7 miliarde de oameni. Cei mai mulţi dintre sclavii care există în lume se află în forme sedentare de servitute, dar aproximativ 20% din ei au fost victime ale traficului de fiinţe umane.

Persoanele ţinute în condiţii de sclavie se află în număr mare în China, Rusia şi în fostele state satelit ale Uniunii Sovietice, dar şi în nordul Africii sau în Orientul Mijlociu. În Mauritania, copiii sclavilor ajung să-i servească pe copiii „patronilor“. Şi sistemul nord-coreean de gulaguri, ce include 200.000 de oameni, reprezintă o constelaţie de lagăre de muncă în regim de sclavie. Chiar şi cutremurul din 2010, care a devastat Haiti, le-a oferit traficanţilor ocazia de a-şi alege următoarele victime pentru muncă forţată sau bordeluri.

În Occident, în special în Statele Unite, sclavia ţine de trecut. Atunci când oamenii aud de sclavie, consideră că termenul este folosit pentru a exprima condiţiile grele de trai. „În 1994, când lucram în cadrul grupului ONU dedicat Formelor Sclaviei Contemporane, cineva a cerut ca incestul să fie declarat de Naţiunile Unite o formă a sclaviei. Le-am explicat că incestul e altceva, termenii nu trebuie să fie confundaţi“, îşi aminteşte Kevin Bales, reprezentant al organizaţiei „Eliberaţi sclavii“.

Imediat după terminarea Războiului Rece, locuitorii din Paris, Berlin, Amsterdam, New York sau Londra au observat o creştere rapidă a numărului de imigranţi veniţi din est. Imigranţii erau de obicei tinere fete. Lumea şi-a dat uşor seama că acestea practicau prostituţia şi că munca lor era coordonată de cineva.

Sclavia, un fapt real

În decursul acestui an, Ko