Duminica trecuta, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, in singura biserica din Iasi ce-l are ca ocrotitor pe Sfantul Ierarh Spiridon, a fost depus trupul neinsufletit al profesorului si psihologului Adrian Neculau. Vestea trecerii sale la cele vesnice a surprins pe toata lumea, intrucat nimic nu parea sa anunte un astfel de moment. Mai mult, cu nici doua zile inainte ca sufletul sau sa fie chemat la intalnirea cu Domnul, a tinut si o prelegere, despre care voi vorbi mai mult spre finalul articolului. La slujba de inmormantare au fost prezente personalitati de prim rang ale mediului universitar, iar mesajele trimise cu acest prilej au venit, practic, din toata tara, de la numeroase institutii de invatamant si cercetare (din domeniul psihologiei). Daca despre statura sa intelectuala, despre decisiva contributie la fondarea, in Romania, a unei psihologii sociale de nivel european sau despre neobositele sale luari de pozitie in favoarea unei democratii care sa nu poarte amprenta unor mentalitati de sorginte comunista, s-a amintit, cu respect si admiratie, in aceasta perioada de doliu, eu as dori sa conturez o dimensiune mai putin cunoscuta a profesorului Adrian Neculau, aceea de fiu al Bisericii Ortodoxe Romane. Simpla enumerare a celor care au alcatuit soborul de preoti, ce s-a rugat pentru odihna si vesnica pomenire a sufletului sau, spune multe despre pretuirea de care s-a bucurat. Au fost prezenti doi profesori universitari - parintele Viorel Sava si parintele Vasile Nechita (care a si tinut primul cuvant de pioasa evocare), un reprezentant al monahismului (arhimandritul Dosoftei Scheul, marele eclesiarh al catedralei mitropolitane din Iasi), parintele Constantin Andrei (care coordoneaza, la nivelul Iasului, activitatea "Fratiei Ortodoxe Romane" - o organizatie a laicatului ortodox in care au activat, de-a lungul anilor, numerosi intelectuali de marca), un reprezentant