Mihai Razvan Ungureanu transpira ambitia de a parveni si prin ramele ochelarilor in spatele carora ochii ii tradeaza obsesia de a nu scapa nimic din vedere, de a nu rata nici o oportunitate si de a mai sui o treapta pe scara sociala.

Izgonit cu forta din paradisul placerilor secrete in care usor poate fi presupus ca se scalda in fruntea SIE - pe modelul rasfatului hedonist pe bani publici pe care l-a adus din obisnuinta si la Guvern - M.R. Ungureanu a fost trimis de presedinte la Palatul Victoria, la inceputul anului, pentru a inchide gura strazii din Piata Universitatii.

MRU a ajuns o dezamagire nu pentru ca a facut ceva teribil, ci pentru ca a demonstrat deja ca nu a fost si nu va putea fi niciodata un politician de calibru. Aterizand din nou in politica exact in momentul in care era mai mare nevoie de o figura noua care sa redea increderea electoratului scarbit de toti si toate, M.R. Ungureanu a spulberat si ultima asteptare.

Cine il stia cat de cat si a inteles ce jocuri face lasandu-se aruncat si manipulat asa cum s-a intamplat in februarie, cand Traian Basescu avea nevoie urgent sa isi dreaga imaginea de tartor al politicii, a fost dezgustat de la primele cuvinte.

Cine a mai aflat si de afacerile si legaturile dubioase ale unui profesoras de istorie si sotiei acestuia cu OMV ar fi trebuit sa se convinga inca de pe atunci de viitorul acestui arivist cu trecut de utecist convins si prezent de spion permanent sub acoperire. Aerele de intelectual care vrea sa epateze cu fiecare fraza rostita si sa iti scoata ochii cu idei prost intelese, concepte invechite si termeni folositi inadecvat i-au impresionat poate pe cei complexati si care nu au citit niciodata si altceva decat manualele de utilizare ale aparatelor electrocasnice.

Dar, pentru ultimii naivi si cei din urma interesati de viata politica, dar mari p