Pentru mai bine de o jumătate de secol, un sistem misterios de caste a umbrit viaţa fiecărui nord-coreean. Acest tip de organizare decidea dacă ei vor trăi în locuinţele destinate puţinilor bogaţi sau în satele de munte în care agricultorii lucrează pământul cu instrumente realizate manual, decidea cărui spital se pot adresa în cazul în care se îmbolnăvesc, dacă merg la facultate şi, de multe ori, cu cine se vor căsători.

Această modalitate de a marca soarta cuiva încă dinainte de a se naşte îşi are originea în aşa-numitul songbun, ce desemnează sistemul de împărţire în clase sociale, care, oficial, nu există.

Puterea castelor rămâne puternică, chiar şi la generaţii după ce a fost înrădăcinată în cultul familial, pe baza purităţii ideologiei familiei respective. Însă această putere a sistemului pare să slăbească în prezent, ca urmare a importanţei pe care o capătă ceva ce abia dacă exista până de curând în Coreea de Nord: bogăţia.

În lupta pentru putere în cadrul lumii închise create de Phenian, banii au ajuns să rivalizeze cu dominaţia castelor politice, relatează „Huffington Post“.

„Dacă există un loc în care songbun nu contează, acela este în afaceri. Songbun nu înseamnă nimic pentru cei care vor să facă bani”, a declarat un fost soldat nord-coreean transformat în om de afaceri după ce a fugit în Coreea de Sud.

Conceptul

Songbun, cuvânt ce se traduce ca ingredient, dar care înseamnă de fapt mediu, a prins contur în anii '50 - '60, când fondatorul Coreei de Nord, Kim Il Sung, a creat unul dintre cele mai represive state şi a căutat modalităţi de a-şi recompensa susţinătorii şi de a-şi ţine la distanţă potenţialii duşmani.

Potrivit istoricilor, songbun a fost parţial modelat după diviziunile claselor sociale sovietice, precum şi după un sistem similar chinez, abandonat de China în anii 1980, ca urmare a creşterii economiei d