„Aici este Lumea a Treia, nu acolo”, spune Maria Al Ali, o româncă repatriată la sfârşitul lunii noiembrie dintr-o regiune siriană devenită front în lupta dintre rebeli şi forţele lui Bashar al-Assad. Acolo, fiii ei erau în pericol de a fi luaţi în armată. Aici, viaţa lor este blocată: prima programare pentru a-şi obţine acte de România are termen octombrie 2015.

Luptele şi morţii pe care le vedea zi de zi pe străzile unui stat care trăieşte de mai bine de un an fără legi nu au speriat-o suficient de tare pe Maria Al Ali (53 de ani) încât să părăsească Siria.

Dar doi dintre fiii săi, Omar şi Amaar, au împlinit 21 de ani. „În luna a patra a fiecărui an, armata ia tineri, iar băieţii mei aveau vârsta. Cum să mai rămân acolo, când băieţii sunt tineri şi ţara e în război? Iar soldaţii se cer mult în timpul ăsta, pentru că mor atâţia.”

„Astăzi, sângele omului este cel mai ieftin”

Maria a locuit, până în urmă cu mai puţin de o lună, în Deir ez-Zor, cel mai mare oraş din estul Siriei, situat la 450 de kilometri de capitala Damasc. A plecat acolo în 1990 şi a trăit, timp de aproape 23 de ani, „o viaţă minunată şi liniştită, într-o ţară de rai”.

Însă, din iulie 2011, Deir ez-Zor a devenit front în lupta dintre Armata Siriană Liberă (rebelii) şi forţele armate ale preşedintelui Bashar al-Assad, un loc în care „tot ce era de stat a fost ars” şi, „astăzi, sângele omului este cel mai ieftin”.

Moarte şi sânge la tot pasul

Nimeni nu mai răspunde pentru viaţa ta. Te omoară un glonţ la tine în casă sau pe stradă şi nimeni nu vine la tine, te lasă acolo. Nu ai cum să te apropii de morţi, ţi-e frică, nu ştii ai cui sunt.

Maria Al Ali, româncă repatriată din Siria

Familiile îşi îngroapă morţii – copii, femei şi bătrâni ucişi în lupte la care nu participă - în g