În ediţia de decembrie a revistei „Historia“, Laurenţiu Mitrache e autorul unui demers excepţional: oferă cititorilor – pentru prima dată şi în urma unei cercetări minuţioase, în arhivele franceze – povestea românului Alexandru Negrescu, cel care a înfiinţat la Nisa, în 1913, cel mai luxos hotel din lume.

Nimic nu redă mai sugestiv mirajul Rivierei Franceze decât perspectiva „à vol d’oiseau“ („în zbor de pasăre“) dinspre mare a celebrei „Promenade des Anglais“, care îngemănează armonios capitala nissardă cu Golful Îngerilor, ancorată în jurul unui inevitabil punct de fugă: cupola cu care celebrul Gustave Eiffel a încununat monumentala clădire a Hotelului Negresco. Pentru turiştii români – din ce în ce mai numeroşi la Nisa – numele hotelului cu faţa spre mare are o rezonanţă în plus, prin prezenţa oarecum neaşteptată a atât de familiarului „...esco“, trimiţând la românescul „...escu“. Şi-atunci, ne întrebăm: ce-i cu hotelul acesta din Nisa, cu nume românesc? Cine este acest Negrescu (metamorfozat în Negresco de cerinţele armonioasei limbi franceze) şi cum de-i poartă numele unul dintre cele mai cunoscute hoteluri de pe Coasta de Azur?

Exerciţiu de recuperare

Începem cum ar începe toată lumea, cu wikipedia şi alte site-uri, care ne oferă, preluând o unică sursă, greu de identificat, o poveste demnă de romantismul lui Victor Hugo: „Henri Negresco s-a născut în 1868, la Bucureşti. Tatăl său, presupus ţigan, deţinea un mic han lângă Capitală. La 15 ani, tânărul Henri pleacă prin Europa, singur sau în compania unor lăutari, câştigându-şi existenţa prin exercitarea talentului de violonist înnăscut. Ajunge la Paris şi, ulterior, la Monte Carlo, unde, chelner fiind, îi impresionează cu talentul său pe miliardarii americani şi pe aristocraţii ruşi, creându-şi oportunităţi de carieră în domeniu. Astfel, este recomandat şi preia conducerea restaurantului Cazino