Desi stransul curelei este cuvantul de ordine in toata Uniunea Europeana, nu peste tot problema se pune la fel. Bineinteles, principalele candidate in ce priveste respectiva curea sunt tarile din sud.

Cifrele arata insa ca Franta are si ea toate motivele de ingrijorare, comenteaza Project Syndicate.

Intre austeritate si relaxare

Volumul datoriilor suverane ale Frantei se ridica la 90% din PIB si va creste la 93% in 2013, in timp ce deficitul bugetar pe anul 2013 nu se prevede sa fie mai mare de 3,5%.

Cheltuielile publice din aceasta tara sunt cele mai ridicate din intreaga zona euro, cifrandu-se la 56% din PIB si ocupa locul al doilea in topul tarilor dezvoltate ale lumii.

Stransa intre ciocan si nicovala, noua guvenare de stanga a tarii este constienta de faptul ca asemenea cheltuieli nu pot fi continuate, dar nici n-ar fi in stare sa aplice masuri drastice, dupa ce in campania electorala promisese relaxarea si nu inasprirea austeritatii.

In Occident, se vorbeste de la o vreme tot mai insistent despre aportul industriei manufacturiere in economia tarilor. Germania a reusit sa ridice acest sector la un nivel de 20% din PIB, Marea Britanie a atins 10%, in timp ce Franta, unde industria manufacturiera ar trebui sa fie un succes al programului de stanga, abia atinge 9%.

Industria manufacturiera are o mare mobilitate a productiei si o capacitate deosebita de a corela operativ preturile si alte cheltuieli de productie cu salariile si cu numarul de angajati.

Inflatia necontrolata

Dar nu aici sta principala problema in ce priveste strangerea curelei. Problema este ca, in mai multe tari din zona mediteraneana, introducerea monedei euro a facut posibila umflarea unui balon inflationist necontrolat, care a afectat competitivitatea.

Balonul este usor sa-l umfli,