Ce n-am facut bine in anul care se incheie azi? Multe si deloc marunte. Cel mai grav, am inventat un razboi civil hranit cu ura mediatica, in interiorul granitelor, care ne-a costat enorm in exterior. Putem alege ce termen de comparatie vrem: imagine, credibilitate, instabilitate, mediu toxic pentru investitori, dobanzi, rating de tara. Nu exista niciun capitol din care sa fi iesit castigatori ca natie. Pierderi pe toate fronturile.
Dar cel mai grav lucru este ca am pus la indoiala relatiile cu Occidentul. Cu lumea careia ii cerem ajutorul, cea care ne conduce de fapt destinul, deocamdata. De ce? De unde a pornit? Cine-i vinovat? E o discutie prea lunga. Inca o tema care a impartit lumea noastra, ca intotdeauna cand am fost la grea incercare.
A inceput in anii ` 90. Atunci cand Corneliu Coposu si mana de oameni din Piata Universitatii i-au servit lui Ion Iliescu drept motiv pentru a chema minerii in Bucuresti si a distruge tot ce construisem bun pentru imaginea noastra de tara, pe valul Revolutiei.
Au fost sase ani pierduti. In 1996, cand au venit la putere Emil Constantinescu si Conventia Democrata, au gasit teren minat. In patru ani, au trebuit sa repare tot ce stricasera Iliescu&mineriadele. Au reparat cate ceva, dar au produs si stricaciuni, prin conflicte interne si orgolii ieftine si provinciale.
Au venit apoi, in 2000, Iliescu si Nastase, care au mai reparat ce stricase CDR, dar au stricat la randu-le prin coruptie generalizata, punand in pericol aderarea la UE. Au fost nevoiti sa dea ca spagi marii companii ale statului (vezi Petrom), scoase la mezat pentru a cumpara intelegerea Marilor Puteri. Am mers, ca tara, cu frana trasa si bineinteles cu o societate rupta-n doua.
In 2004, a venit alianta DA, cu Basescu si Tariceanu. S-au certat repede, dupa ce liberalul a refuzat sa demisioneze pentru fixatia lui Basescu de a organiza aleg
