Ce-o sa fie in noul an? Ce o sa ne aducem unii altora intr-o perioada care se aunta, in acelasi timp, mai linistita si mai dificila decat toate de pana acum?
Dincolo de urarile care sufoca mediile de socializare, mobilele si televiziunile, am inceput practic o noua era. Politic, social si economic, ne-am resetat cu sau fara voie dupa un an 2012 mai nebun si mai agitat decat multi altii. Cum am facut-o, bine sau rau, depinde inca in continuare si de noi toti. Si de conducatori in primul rand.
Un singur lucru e mai sigur decat toate - urmeaza o perioada destul de lunga, cel putin doi ani, in care e foarte putin probabil ca starea lucrurilor asa cum se prezinta astazi sa se schimbe. Cel putin pana la sfarsitul lui 2014 - astia suntem si asa vom defila, fie criza, austeritate sau desfat economic. Daca am fi naivi si creduli, am putea chiar spera ca va urma un timp al belsugului, al cinstei si al marilor reparatii: morale, economice, justitiare.
E atat de uman a spera ca va fi mai bine in viitor, incat aproape ca suntem condamnati sa devenim inumani: cum sa crezi ca va fi mai bine in Romania, cand regula ultimilor 23 de ani a fost ca totul se face praf si cadem din rau in mai rau? Si totusi. Condamnati sa credem in viitor - asa cum presedintele a speculat ca e si USL la succes - nu ne ramane decat sa speram si sa muncim cu totii pentru asta.
In ce-i priveste pe conducatori, USL chiar pare condamnat sa aduca bunastarea, relaxarea, pacea si linistea, desi e greu sa gasesti resurse pentru atata cinism si batjocora laolalta. E de ajuns ca Traian Basescu nu rateaza nicio ocazie sa ia in caruta beneficiile pe care noua putere le va revarsa asupra romanilor in anul care urmeaza. Intr-un fel, e de inteles. Ce sa spui unei majoritati care s-a instalat atat de confortabil peste tot, de la Parlament si Guvern pana la granitele Cotrocen
