• pe Valea Muntelui, Banda lui Bujor este unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri de Sărbătorile de Iarnă • dincolo de traditie, haiducul chiar a existat în realitate • despre el au scris Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Radu Rosetti, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Asachi, N.D. Popescu etc • Pe Valea Muntelui, la trecerea dintre ani îsi face simtită prezenta Banda lui Bujor, un joc ce tine de dramaturgia folclorică. Gratie preocupării istoricului Daniel Dieaconu, de o bună bucată de timp „capitala“ desfăsurării de forte pe această temă o constituie localitatea Grinties, locul în care obiceiul a fost redat prezentului în toată splendoarea frumusetii sale. Actorii sînt oameni ai locului, cu vîrsta între 20 si 70 de ani, iar prezenta în peisajul traditiilor locale si-o fac înainte de Anul Nou, cu o săptămînă, părăsind scena, după Bobotează, o dată cu încheierea Sărbătorilor de Iarnă. Monitorului nu i-a scăpat nici un moment mai important legat de evolutia Bandei lui Bujor pe Valea Muntelui. În 2009 deschiderea subiectului de presă suna cam asa: „Banda haiducilor Bujor si Codreanu a căzut pradă poterei la poalele Masivului Măgura, din Muntii Bistritei. Înfruntarea dintre părti s-a desfăsurat pe un tăpsan din vecinătatea cheilor pîrîului Bradu, finalizîndu-se cu eliberarea haiducilor din... «lipsă de probe»“. Cu un an în urmă, martori fiind la iesirea trupei din „scenă“ aveam s-o consemnăm astfel: „Peste Grinties, o dată cu trecerea de Bobotează prin cele două biserici a haiducilor Bujor si Codreanu, s-a încheiat ceea ce a reprezentat în zonă traditia locală de Sărbători. Pentru un an cornul haiducesc a amutit, straiul vechi drept recuzită actoricească a fost pus în cui, iar actorii de cîteva zile au revenit la statutul de oameni ai satului. Gîndurile lor se vor îndrepta spre cele treburi de rînd“. Gîndurile lor, pentru că ale mentorului lor, profesorul Dieaconu, n-au fos