Italianca Rita Levi Montalcini, laureată, în 1986, a premiului Nobel pentru medicină şi aleasă senator italian pe viaţă, a decedat duminică, la vârsta de 103 ani, a anunţat familia acesteia.
Rita era prima persoană premiată cu Nobel care a depăşit vârsta de 100 de ani. Ea a fost recompensată cu înalta distincţie în 1986, alături de americanul Stanley Cohen, pentru descoperirea factorului de creştere nervoasă (NGF), o proteină care stimulează dezvoltarea celulară prin stimularea ţesuturilor nervoase apropiate acestora.
Descoperirile făcute de aceasta în domeniul medical au favorizat dezvoltarea tratamentului leziunilor nervilor spinali şi a dus la o mai bună înţelegere a afecţiunilor cardiace, a Alzheimerului şi a altor afecţiuni precum demenţa sau autismul.
Montalcini s-a năcut în 1909 într-o familie de evrei din Torino. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Torino a fost bombardat de forţele aliate, Rita a fost forţată să se retragă la ţară, unde a pus bazele unui mic laborator. După ce Germania a invadat Italia, ea a plecat la Florenţa, unde a trăit ascunsă o bună perioadă de timp. Mai târziu, a lucrat ca medic într-o tabără pentru refugiaţi.
După război, Rita s-a mutat în St. Louis, Statele Unite, şi a lucrat la Universitatea Washington, unde a şi făcut descoperirile care i-au adus Nobelul.
Mai târziu, a pus bazele unui centru de cercetare şi la Roma, iar în 1975 a devenit prima femeie care a devenit membru cu drepturi depline a Academiei de Ştiinţe Pontificale de la Vatican. A fost deţinătoare a numeroase premii şi medalii pentru contribuţia sa în dezvoltarea ştiinţifică medicală.
Premierul italian Mario Monti aprecia într-o declaraţie de presă că acordarea premiului Nobel Ritei Levi Montalcini este o onoare pentru Italia şi i-a încurajat pe italieni să urmeze exemplul ilustei cercetătoare.
