Obiceiurile româneşti spun că anul este An Vechi înainte de miezul nopţii şi devine An Nou după miezul nopţii. Se spune că la ora 12 noaptea alungă anul vechi cu toate neajunsurile pe care le-a avut şi primeşte apoi Noul An cu urări de bine şi cu credinţa că acesta va fi mult mai bun decât anul precedent.

În România avem o mulţime de tradiţii şi obiceiuri de Anul Nou, acestea fiind diferite în funcţie de zonele ţării.

În ajunul Anului Nou în satele din Bucovina colindătorii poartă măşti precum ursul, capra, cerbi, ursari, urâţi, frumoşi, draci. După lăsarea întunericului, ceata de colindători se împarte în grupuri mai mici şi fiecare grup merge la colindat din casă în casă, până la răsăritul soarelui. În urma uratului colindătorii primesc covrigi, colaci, mere, nuci, vin sau ţuică (în unele zone din România) şi uneori bani (în special în oraşe).

În 1 ianuarie obiceiul este să se meargă cu “Pluguşorul” şi cu “Sorcova” şi să se facă urări de belşug în noul an. Se spune că cei ce nu îi primesc în casă pe colindători vor avea parte de ghinion în noul an, aşa că dacă îţi ies colindătorii în cale cel mai bine este să le asculţi urările şi să îi cinsteşti.

Cu “Pluguşorul” pleacă la colindat grupuri de bărbaţi de curând însuraţi, acesta fiind un vechi obicei agrar ce îşi are rădăcinile într-un rit de fertilitate. Astăzi Pluguşorul îşi păstrează urarea obişnuită de bogăţie pentru cei ce aleg să primească colindătorii în gospodăria lor.

Cu Sorcova pleacă grupuri de copii ce poartă cu ei o crenguţă de copac înmugurită sau o sorcovă realizată dintr-un băț împodobit cu flori de hârtie colorată. Denumirea de “sorcovă” vine de la bulgari unde “surov” înseamnă “verde fraged” şi se referă la acea ramură înmugurită cu care se pleacă la colindat.

Se spune că rolul sorcovei este ca al unei baghete magice, iar cei colindaţi vor fi atinşi numai de bucuri