Se încheie un an greu. Toate televiziunile, mai ales cele „de campanie”, au oferit, luni de-a rîndul, o foarte bogată masă de ştiri, dezbateri, dezvăluiri, care de care mai nărăvaşe, care de care mai „breaking”.
Acum că jocurile sunt făcute (sau prefăcute), că politicienii se refac la munte, că ziariştii şi comentatorii au mai curînd dezamăgiri şi furii reziduale, decît sesiuni de luptă sîngeroasă, totul intră în regim de „normalitate”. Ne destindem. Desigur, hîrjoana politică nu se stinge peste noapte. Încă se mai încearcă mici incendii prin fundul curţii: de ce au căzut la învoială preşedintele cu primul ministru, cum va reacţiona dl. Băsescu la propunerile dnei Pivniceru privind şefia DNA şi a procuraturii generale etc. Dar, faţă de vîlvătăile de mai ieri, astea sunt mofturi, „ciupeli”. Scena se umple de cu totul alte evenimente şi informaţii. Cum spuneam adineauri, intrăm în „normalitate”. Dar cum arată, la noi, „normalitatea” gazetărească? Să răsfoim…
În prim plan, sunt buletinele meteo. Ni se promite, zi de zi, un pronostic limpede asupra perioadei imediat următoare, dar şi asupra următoarelor trei luni. Eu unul rămîn mereu nesatisfăcut. Aflu că vom avea temperaturi „apropiate de normele climatologice”, „precipitaţii în limitele obişnuite”, dar şi că vine peste noi un an plin de catastrofe, incluzînd, de pildă, 15 cutremure pe lună în Vrancea. Am văzut chiar, nu mai ştiu pe ce canal, şi o versiune talk-show a ştirilor meteo: un moderator şi doi specialişti combat intens, cu hărţi şi cifre, dinaintea unor telespectatori care, în fond, nu aveau decît mici curiozităţi de moment. Ei bine, nu! Ni se explică mai întîi cum a fost anul trecut, apoi cum a fost pe la alţii, iar la urmă, catedratic, ce ne-ar putea aştepta (de regulă temperaturi „apropiate de normele climatologice” şi „precipitaţii în limitele obişnuite”).
Inevitabile sunt ştirile „de sezo