Este timpul să aniversăm mămicile din toată lumea, indiferent de specie. De 8 Martie, să ne aducem aminte că unele animale ştiu să îşi îngrijească puii cu un devotament uimitor şi sunt capabile de sacrificii dureroase. Este timpul să aniversăm mămicile din toată lumea, indiferent de specie. De 8 Martie, să ne aducem aminte că unele animale ştiu să îşi îngrijească puii cu un devotament uimitor şi sunt capabile de sacrificii dureroase.
Caracatiţele ar merita o medalie de aur! Într-o viaţă de câ-teva luni, ele depun 50.000 de ouă şi stau lângă cuib 40 de zile, neclintite. În acest timp, sunt foarte vigilente să nu se apropie vreun prădător şi agită apa din jur să ajungă cât mai mult oxigen la ouă. Dedicate progeniturilor, caracatiţele uită să se mai hrănească şi multe dintre ele îşi pierd viaţa la scurt timp după ce vin pe lume puii.
Mamele-urangutan îşi poartă puii în braţe, în siguranţă şi confort, până la vârsta de 6 sau 7 ani. Este cea mai lungă perioadă de dependenţă faţă de părinţi din lumea animale-lor. În fiecare seară, mama-urangutan construieşte un cuib nou din ramuri şi frunze pentru a-şi adormi puiul. Ziua, îl hrăneşte, îl alintă, îl mângâie şi îl învaţă tot ce ştie despre supravieţuire.
Ursoaicele din tărâmul gheţurilor polare sunt mămici dedicate. Ele îşi îngrijesc singure ursuleţii timp de doi ani, până când sunt suficient de mari să se descurce singuri. Taţii nu au nicio contribuţie. Toată greutatea pică pe spinarea mamei, mai ales că puii se nasc orbi şi fără dinţi. Ursoaica-mamă îi poartă pe spate, să îi ferească de sloiurile de gheaţă, îi hrăneşte şi îi învaţă toate tehnicile de supravieţuire în lumea aprigă a Polului.
Răbdarea este trăsătura de căpătâi a mămicilor-ghepard. Probabil că sunt cele mai răbdătoare mămici din toată lumea felinelor. De obicei, au câte patru sau şase pui odată, care se nasc complet neajutoraţi şi lipsiţi
