Foaie verde de mărar

Bună seara, gospodari.

Ce staţi trişti şi supăraţi?

Scoală-te frumos din pat,

Trage lampa, fă-o mare,

Să vezi cum ară plugarii.

Şi te-apropie de noi,

Să vezi plugul tras de boi,

C-am venit din Câmpulung,

Şi-am pus şase boi la jug;

Din tot satul câte-un bou

Să urăm de Anul Nou.

Mânaţi măi! hăi, hăi.

Că sutem urmaşii lui Dragoş Vodă,

Vodă cel viteaz şi mândru

Ce-a scăpat ţara de zimbru,

Căci cu ghioaga şi cu vorba

El a-ntemeiat Moldova

Şi-a lăsat aşezăminte

Şi tradiţiile sfinte

Rămase de la daci, de la romani

Urate de mii de ani.

Noi şi astăzi le păstrăm

Şi-am venit să vă urăm.

Urăturile-s frumoase

De la bătrâni sunt rămase,

De la Traian, împăratul,

De când a zidit tot satul,

De-atunci a rămas uratul.

Noi sute de ani de zile

Urăm de Sfântul Vasile

Şi urăm cu bucurie

Şi-l urăm cu veselie

Că la anul nu se ştie…

Mănaţi măi! hăi, hăi.

Cine ştie şi gândeşte

La anul de mai trăieşte.

Nu vezi anii cum se duc?

Timpul tace şi tot trece

Şi lumea se tot petrece.

Trece-ncet şi se strecoară

Ca grăunţele la moară

Şi până când moartea vine,

Unul pleacă, altul vine,

Pământul pământ rămâne.

Ori e tânăr ori bătrân

Când moare toate rămân.

Omul pe pământ e mare

Şi crede că nu mai moare.

Strângi averi şi faci comori

De gândeşti că nu mai mori.

Dar nu poate să trăiască

C-aşai legea cea cerească,

Că aşa e legea făcută

De o mână nevăzută;

Omul din lut e făcut

Şi-apoi iar se duce-n lut.

Mânaţi măi! Hăi, hăi.

De urat am mai ura

Dar ne temem c-o-nsera

Pe la poarta dumneavoastră

Departe de casa noastră.

Opriţi plugul, măi flăcăi!

Mânaţi mă