Ateul: „Uite mărul!”. Creştinul: „Nu poţi să demonstrezi că nu am un măr! Nu eu trebuie să demonstrez că am un măr, ci tu trebuie să demonstrezi că eu nu am un măr! Deci dacă nu poţi demonstra că nu am un măr, atunci implicit trebuie să crezi şi tu şi toţi ceilalţi că eu am un măr.”
Să ne imaginăm un dialog posibil între un ateu şi un creştin în situaţia în care ateul susţine că are un măr.
Ateul: „Bună creştinule! Vreau să ştii că eu am un măr.”
Creştinul: „Nu te cred. Trebuie să îmi demonstrezi!”
Ateul: „De acord. Uite mărul!”
Ateul îi arată mărul creştinului şi discuţia se încheie fără probleme.
Acum să ne imaginăm o altă situaţie în care un creştin susţine că are un măr.
Creştinul: „Bună creştinule! Vreau să ştii că eu am un măr.”
Ateul: „Nu te cred. Trebuie să îmi demonstrezi!”
Creştinul: „Nu. Nu eu trebuie să demonstrez că am un măr, ci tu trebuie să demonstrezi că eu nu am un măr! Tu nu poţi să demonstrezi că nu am un măr! Deci dacă nu poţi demonstra că nu am un măr, atunci implicit trebuie să crezi şi tu şi toţi ceilalţi că eu am un măr.”