Cine spune ca 2012 a fost un an oarecare se inseala. In fapt, a fost un an dificil, tulbure si tulburat de momente care au pus la incercare soliditatea constructiei democratice din Romania. Nu este acum momentul sa spunem cine si de ce ce a pornit acea lupta care a costat imens in planul imaginii internationale a tarii. Orice om de buna credinta stie adevarul. Nu ma refer la insatisfactiile reale si adeseori motivate, ci la exploatarea lor demagogica, la politicianismul ieftin, la populismul falsilor tribuni care promit luna de pe cer si pentru care masele, invocate patetic, sunt doar simpla populatie. Nu stim ce urmeaza, previziunile in politica sunt intotdeauna riscante. Dar stim ca lupta dintre cei care apara societatea deschisa, intemeiata pe suprematia legii, si cei care o submineaza va continua.

Unii importanti intelectuali critici au decis in acest an sa se retraga din lupta politica. Nu din lasitate, ci din dezgust. Ii inteleg, dar nu cred ca tacerea este solutia. Nu avem motive sa tacem cand sunt palmuite principiile si normele democratiei constitutionale. Nu avem motive sa tacem cand se compara, aberant si absurd, procesul lui Adrian Nastase cu acela al lui Iuliu Maniu. Cand asistam la resurectia jdanovismului cultural. Cand este ingropata cu cinism traditia liberalismului romanesc.

Reiau aici cateva ganduri publicate exact cu un an in urma. Ii incredintez pe cei interesati de ideile mele ca nu ma voi opri din citit, din scris, din impartasirea ideilor mele cu cei care doresc acest lucru. Multumesc pe aceasta cale celor care urmaresc interventiile mele pe “Contributors”, pe “Hotnews”, pe blogul meu, in “EvZ”, in revista “22, pe “Hyde Park” si in alte locuri. Ii asigur ca vor afla in mine intotdeauna un partener de dialog. Fie ca suntem ori nu de acord, important este sa pastram impreuna buna-credinta, respectul pentru libertate, adevar, civi