La vita e bella
constat că, cel putin aparent, nu s-a întîmplat nimic • tare mi-e frică de faptul că, în ciuda asteptărilor optimiste, toate vor rămîne la fel • îmi calculez fabuloasa mea putere de cumpărare după reîntregirea salariului • politistii au început să se violeze între ei • si bancherii mor, nu-i asa? • în ciuda a ceea ce se crede, recuperatorii sînt si ei... oameni • căruta cu pachete • somalezii se împrumută de la mine • moartea nu ia credit cu buletinul • la anuă'... si stiti dumneavoastră mai departe • precum mai jos asa si pe pămînt • • N-am mai scris nimic la această rubrică de undeva de prin vară. De cînd situatia politică s-a complicat si de cînd am fost nevoiti să ne dăm cu părerea, cu stampila si cu înjurătura asupra destinului în criză perpetuă al României. Am împrumutat titlul de la filmul lui Cătălin Mitulescu, din 2006, ce rememora, cu toate libertătile fictiunii, momentele răsturnării comunismului, din 1989. Acel comunism care acum, e îngrijorător, este regretat de către jumătate din populatie. Este si ăsta un semn al disperării si al lipsei de sperantă. Desteaptă-te, bă... desteptule!
• „Atentie cu puterea pe scări!“ Dacă se adevereste zicala că „puterea îmbată“ s-ar putea să fim condusi, în curînd, de o gască de betivi. Cînd Antonescu spunea lui Ponta că nu are nici un sef, cred că a uitat de Parlament. Asa cum este el. Si de Dumnezeu. El e seful, parcă asa stiam! Mai mult decît atît, sîntem preveniti că anul care vine va fi cel mai greu de pînă acum. Normal, după atîtia ani de prosperitate era de asteptat. Dar va fi, totodată, unul decisiv. Unde se poate face, oare, încă o gaură-n curea? Decisivă.
• Si tot între timp, viata politică îsi continuă încrezătoare destinul glorios. Guvernul a trecut de Parlament. Acceleratul de Bucuresti a trecut de halta Peris, pe acolo cam pe unde si-a pierdut Goe bereta de
