Victor Ponta are poate cea mai dificilă treabă dintre politicienii români. Premier, preşedinte al PSD şi co-preşedinte al USL, de la Victor Ponta se aşteaptă să redreseze economic ţara, să ţină sub control baronii PSD fără a ceda din putere şi să aibă grijă de integritatea USL în timp ce jonglează cu interesele politice şi guvernamentale ale PNL şi PC.

Chiar dacă din postura de premier este cel care trage sforile şi este principalul beneficiar al simpatiei electoratului dacă lucrurile merg cum trebuie, tot în dreptul lui se decontează toate eşecurile sau scandalurile guvernării. Guvernarea PNL- PD din perioada 2005- 2007 demonstrează că în perspectiva alegerilor parlamentare din 2008, PD a crescut tocmai pentru că nu şi-a asumat cine ştie ce responsabilităţi la guvernare. Dar presiunea cea mai mare vine dinspre cuplul Antonescu- Voiculescu- Antene care nu o să înceteze să ceară cât mai mult. Crin Antonescu ştie una şi bună: el vrea să ajungă preşedinte. Şi tot PNL-ul, de la vlădică la opincă trebuie să-şi dorească acelaşi lucru. Nu ştiu cât de curajos va fi Crin Antonescu în privinţa excluderilor anunţate în partid în prima şedinţă din 2013. Opinia mea este aceea că în cazul unor maziliri spectaculoase nu ar face altceva decât să mărească nemulţumirea opoziţiei tăcute din partid care va fi nerăbdătoare la momentul oportun să îşi ia revanşa. Apoi, trebuie să ţină de guvernare cu dinţii. Pentru că nu ştiu câţi dintre yes-menii din jurul său vor rămâne alături de el dacă PNL este forţat să meargă în Opoziţie. Şi mai ales are nevoie de un plan B pentru momentul în care i se va spune verde-n faţă că nu o să fie susţinut de PSD la alegerile prezidenţiale. Traian Băsescu va fi mai ales interesat de cine îi va lua locul la Cotroceni. Cineva care să facă faţă candidaţilor Sorin Oprescu şi Crin Antonescu. Mai e MRU o opţiune? Dacă nu, cine? Cum se face regionalizarea? Cum