Din spatele gratiilor de la Jilava, Adrian Năstase face o analiză a zilei de 20 iunie, moment în care şi-a pierdut speranţa şi dorinţa de a trăi, spune el.

Fostul premier nu regretă despărţirea de anul ce a trecut şi recunoaşte că a învăţat multe în închisoare. În special despre oameni şi puterea de a privi în viitor, explică acesta într-o postare de pe blogul său.

Timpul petrecut în închisoare este văzut de Adrian Năstase ca o călătorie necesară, în care a aflat multe lucruri despre el şi ceilaţi. O perioadă care l-a ajutat să treacă peste momentul în care a vrut să îşi ia viaţa.

„Nu-mi pare deloc rău că mă despart de anul 2012. De exemplu, de ziua de 20 iunie. Îmi aduc aminte felul în care priveam în acea zi, din afară, ca prin ceaţă, cu tristeţe, cu dezamăgire, cu revoltă, o viaţă pe care o ştiam a fi a mea. Mă bucur că au trecut 194 de zile de la acel pod către o altă existenţă”, scrie Năstase.

Fostul premier spune că a învăţat în utimele luni să lase la o parte revolta şi să adauge speranţa. A reuşit asta şi cu ajutorul oamenilor pe care i-a cunoscut în închisoare.

„Am aflat, de exemplu, că, la Jilava, exista «Comunitatea Phoenix» - a celor care consumau droguri sau le vindeau.(...) Le-am vorbit despre Constituţie, despre poezie, despre paradoxuri, despre masonerie, despre Păunescu, despre libertate, despre familie, despre evadarea în lectură. Unul dintre ei, m-a întrebat astăzi dacă «e adevărat că sunt cel mai deştept tip din România.» Ştiu că vă interesează mai mult ce i-am răspuns. I-am spus că un «tip» cu adevărat deştept nu se compară niciodată cu alţi”.

Deţinuţii din comunitate au reguli draconice, povesteşte Năsatse, iar activitatea lor înseamnă lucrări de creaţie, de broderie sau origami: „Adaug, pentru voi, felicitarea - cu un frumos origami - pe care am primit-o astăzi de la «rezidenţii