Am terminat anul 2012 la fel cum l-am început. La Roșia Montană. Și tot așa am început și 2013. Pe dealurile Roșiei (pe Țarina, în curte la Eugen David), lângă un foc de tabără. Cu mulți, foarte mulți prieteni. Ajunși aici de pe la Cluj, Timișoara, Constanța, București, Petroșani, Suceava, dar și din Olanda și Danemarca. Veniți să se bucure de trecerea în noul an alături de prietenii lor din Roșia Montană. Dacă își închipuie cineva că munții Roșiei Montana se vor transforma în halde de steril și iazuri cu cianură se înșeală. E previziunea pe care mi-o asum pentru 2013. Și pentru anii care vor urma. M-am mai convins o dată de asta, la trecerea dintre ani. Roșia Montană are prea mulți prieteni. În România și peste tot în lume. Viitorul Roșiei Montane va fi la fel cu cel pe care îl văd acum, de pe geamul pensiunii lui Andrei (La Gruber): cu un grup de turiști care se îndreaptă către Muzeu. Cu alții care urcă spre Tăul Brazi și spre Piatra Corbului. Ori cu alții care, pe lângă sobe, povestesc cu gazdele lor. Sau cu toți copiii care se dau cu sania printre statuile de la Eugen din curte. La Mulți Ani și un 2013 cât mai frumos! Cel puțin la fel de frumos precum ceea ce văd acum prin geamul unei pensiuni din Roșia Montană!
***
Bonus: Roșia Montană, așa cum am lăsat-o după referendumul de pe 9 decembrie. Și la fel cum am găsit-o de Revelion Anul 2012 pentru Roșia Montană (selecția unor prieteni) Bocanci de jurnaliști la Roșia Montană. Prietenii știu ai cui sunt Început de 2013. În curte la Eugen David (Pensiunea Țarina)
Am terminat anul 2012 la fel cum l-am început. La Roșia Montană. Și tot așa am început și 2013. Pe dealurile Roșiei (pe Țarina, în curte la Eugen David), lângă un foc de tabără. Cu mulți, foarte mulți prieteni. Ajunși aici de pe la Cluj, Timișoara, Constanța, București, Petroșani, Suceava, dar și din Olanda și Danemarca. Veniți să se bucur
