La 1 ianuarie, creştinătatea sărbătoreşte praznicul Sfântului Vasile cel Mare. Astfel, prima lună a calendarului constituie perioada când, în biserici şi mânăstiri, se citesc Moliftele Sfântului Vasile- temute blesteme îndreptate asupra diavolului, pentru alungarea demonilor şi dezlegarea celor posedaţi.
Moliftele şi-au câştigat un renume de temut, exisând chiar preoţi care nu se încumetă să le citească, deoarece circulă tot felul de zvonuri pe seama celor întâmplate cu ocazia citirii acestor blesteme împotriva diavolului.
O minune în fiecare duminică
Sfântul Vasile s-a născut în anul 330 după Hristos în Cezareea Capadociei şi a trăit în vremea împăratului Constantin cel Mare. Încă din copilărie făcea lucruri neobişnuite: plantele ofilite pe care le atingea se înviorau, animalele bolnave pe care le mângâia se însănătoşeau. Mai târziu, va începe un lung şir de fapte milostive, pe care istoria bisericească avea să le consemneze sub numele de „Vasiliada”. Devine episcop de Cezareea în 370, fiind, de asemenea, exarh de Pontus şi arhiepiscop. Se spune că înfăptuia, în fiecare duminică, după slujbă, o minune.
A fost cel dintâi ierarh creştin care a întemeiat pe lângă biserică, azile şi spitale pentru cei în suferinţă. De aceea, este considerat fondatorul moral al Crucii Roşii. La 1 ianuarie 379 după Hristos, sfântul a trecut în veşnicie, fiind înmormântat în Cezareea. Năvălirea musulmană i-a profanat mormântul, dar rămăşiţe ale moaştelor sale au ajuns în mai multe ţări ortodoxe.
Împărat al iubirilor
La români, seara Anului Nou mai este numită şi seara Sfântului Vasile. Sfântul nu are, în popor, însuşirile unui sfânt creştin: este considerat un fecior holtei, un împărat al iubirilor care stă pe butoi şi chefuieşte! De aceea, se spune că în această zi oamenii trebuie să petreacă şi să se veselească. În unele zone ale ţării, fetele nemăritate se
