Originea costumelor de sport este legată, fără doar şi poate, de apariţia sporturilor de iarnă. Acestea au fost, iniţial, ca multe alte confruntări sportive, o parafrază a celor mai importante activităţi militare sau cinegetice din viaţa omului preistoric. Sporturile de iarnă au apărut pe listele competiţionale abia în secolul al XIX-lea, iar generalizarea şi transformarea lor în activităţi relaxante, specifice anotimpului rece, s-au produs treptat. Totuşi, nu oricine îşi putea permite o vacanţă la schi, astfel că, multă vreme, hainele purtate pe pârtie au fost o emblemă a statusului social. În mare măsură, aşa au şi rămas. Există dovezi că oamenii foloseau încă din timpuri imemoriale scoarţă de copaci pentru a putea călca zăpada fără să se scufunde în ea. Una dintre primele dovezi ale existenţei schiului este un desen în piatră, vechi de aproximativ 5.000 de ani, descoperit în Norvegia şi care înfăţişează un om pe schiuri şi ţinând în mână un băţ. Se crede că cele mai vechi schiuri erau confecţionate din oase mari de animale, legate de ghete cu ajutorul unor nojiţe de piele. Mai aproape în timp, avem dovada existenţei acestor sporturi în picturile maeştrilor olandezi, ceeea ce demonstrează că patinajul, schiatul sau săniuşul erau jocuri de agrement la mare preţ printre târgoveţii, pescarii şi ţăranii celor mai liberale teritorii din nordul european, Ţările de Jos. Lungul drum parcurs de costumul de schi pe pârtie Ca sport, schiul a apărut, spun istoricii, cam pe la 1800, în nordul Europei, şi a devenit foarte popular abia prin 1920. Cert este că până în 1910 femeile care ajungeau pe pârtie purtau fuste lungi şi grele din lână, pe dedesubtul cărora se aflau nelipsiţii pantaloni. Din 1920 însă, atunci când schiul a ajuns pe lista probelor olimpice, vestimentaţia sportivilor devine totodată practică şi unisex. Revista „Vogue” este cea care, în 1924, publică o repreze