Lebăda, Sinoie, Pescăruş, Istria sau Neptun sunt denumiri aparent fără semnificaţie pentru majoritatea românilor, însă pentru companiile care caută „aurul negru“ în adâncurile Mării Neagre, acestea reprezintă perimetrele care le pot aduce miliarde de dolari în conturi.

Explorarea în Marea Neagră a început în anii ’70, iar prima descoperire de hidrocarburi a avut loc abia în 1980, exploatarea propriu-zisă începând şapte ani mai târziu. Rezultatele nu au fost însă spectaculoase.La puţin timp după căderea regimului comunist, statul român a reluat explorările, dar fără succes.

După mai mulţi ani de tatonări referitoare la încredinţarea perimetrelor şi în aşteptarea marilor investitori, au apărut noi tehnologii. Astfel, largul Mării Negre a intrat pe lista de priorităţi a investitorilor de renume, mai ales că România a devenit membru al Uniunii Europene. Primul pas a fost făcut de ExxonMobil, cea mai mare companie petrolieră din lume, care în 2008 a încheiat un parteneriat cu OMV Petrom. Odată aprins fitilul, Marea Neagră a devenit un adevărat magnet în atragerea altor investitori de talie mondială, potrivit unei analize realizate de capital.ro.

La începutul anului 2012, ExxonMobil anunţa descoperirea unui zăcământ uriaş de gaze naturale în perimetrul Neptun, iar în noiembrie a scos la licitaţie mai multe contracte de servicii care vizează continuarea lucrărilor.

În prezent, Agenţia Naţională de Resurse Minerale (ANRM) are încheiate contracte de explorare pentru zece perimetre din Marea Neagră. Singura companie care face operaţiuni de exploatare în prezent este OMV Petrom, în perimetrul Istria, la cinci zăcăminte: Lebăda Est şi Vest (unde se fac exploatări din 1987), Sinoie, Pescăruş şi Delta.

Investiţii asumate, dar ţinute la secret

Prin acordurile încheiate de ANRM, fiecare investitor s-a angajat la investiţii de ordinul milioanelor s