Apărut în Dilema veche, nr. 202, 22 decembrie 2007

La-nceputul lui decembrie, pe cînd eram la New York pentru Festivalul de film românesc (parteneriat Festivalul de film Transilvania/Tribeca Cinemas/ICR NY), am fost invitat la prînz la sediul Google.

Dacă sînteţi mai neduşi la biserica informatică, aşa cum sînt eu, probabil că aţi fi fost la fel de surprinşi să aflaţi că Google - chestia aceea sub formă de adresă pe net, pe care cauţi tot felul de lucruri; spaţiu virtual care va să zică - are un sediu real, concret şi foarte răspîndit în spaţiu: practic, o clădire uriaşă (a doua din NY, ca volum) care ocupă două "blocks", la colţul dintre 15th Street şi 8th Avenue.

Un tînăr român care lucrează acolo, Alex Salcianu, ne-a invitat - pe Nae Caranfil şi pe mine - la un dejun la cantina Google. (Alex frecventa festivalul Tribecatiff.) Am urcat la nu-mai-ştiu-care etaj, unde mi s-a făcut un tur al sediului. Ce mi-a plăcut cel mai mult, din pdv al design-ului, este că totul era departajat în funcţie de culorile "brandului": roşu, albastru, galben, verde... Schema etajului respectiv replica schiţa New York-ului, cu săgeţi roşii indicînd drumul spre "restrooms" (adică WC-uri) şi paralelipipede galbene, verzi sau albastre conţinînd "cartiere"/departamente; mi s-a părut o chestie foarte deşteaptă. Într-un loc era un fel de muzeu al primelor computere (ca o instalaţie de aparatură - epatantă, atunci, înduioşătoare, acum...). Existau trotinete (la fel de multicolore), pe care le puteai folosi pentru a "trotina" de colo-colo prin cotloanele uriaşe ale etajului (dar mie nu mi s-a dat voie să le încerc, pentru că se temeau să nu provoc un accident...). În fine, din loc în loc erau aparate, să le zicem semiautomate, care semănau cu cele de unde-ţi iei băuturi calde (avem şi noi în redacţie), doar că de aici îţi luai alune, bomboane,