Sfântul Serafim de Sarov este unul dintre cei mai cunoscuți și mai îndrăgiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe. Încă din vremea vieții sale, mii de pelerini se îmbulzeau către mănăstirea Sarov pentru a-l vedea. La 70 de ani după moartea sa, dragostea față de el se înrădăcinase atât de mult printre credincioși încât sute de mii de oameni au participat la slujba de canonizare a sfântului.

Cine este Sfântul Serafim de Sarov?

Sfântul Serafim de Sarov s-a născut la 19 iulie 1759 în orașul Kursk din Rusia, primind la botez numele de Prohor. Părinții săi, Isidor și Agatia Mosnin, erau oameni înstăriți, însă evlavioși și foarte milostivi. Rămas orfan de tată la 3 ani, micuțul Prohor a fost crescut de mama sa. Încă din copilărie, s-a bucurat de vădita ocrotire a Maicii Domnului.

Viața într-o chiliuță din desișul pădurii

De copil, s-a afundat în scrierile și în slujbele bisericii. A început viața monahală în mănăstirea Sarovului, la vârsta de 19 ani. După opt ani petrecuți ca frate, Prohor s-a învrednicit a primi chipul îngeresc, primind numele de Serafim, iar un an mai târziu a fost făcut ierodiacon. În 1793, la 35 de ani, a fost ierotonit ieromonah.

Curand dupa aceasta, împlinind 16 ani de mănăstire, cu binecuvântarea bătrânului său, egumenul Pahomie, Sfântul Serafim s-a retras la pustie, într-o chiliuță din desișul pădurii, aflată pe malul râului Sarovka, la câțiva kilometri de mănăstire.

Aici și-a făcut o grădină de zarzavat și a adus doi stupi, iar ziua și-o petrecea muncind, în rugăciune neîncetată și citind Noul Testament, cu precădere Sfintele Evanghelii. Nu neglija nici cele 7 laude, metaniile și alte nevoințe.

O mie de zile și o mie de nopți de rugăciune

După cum chiar el a mărturisit unui ucenic al său, obișnuia să plece din chilia sa seara și, pe o piatră anume, priveghea toată noaptea în rugăciune, iar dimineața se întorcea