Am avut nevoie de un medicament şi am mers să îl cumpăr. Era o aglomeraţie incredibilă. Farmacista, care mă cunoaşte, mi-a făcut un semn discret să intru peste rând.

Nu prea îmi venea dar ea părea că ştie ce face. Mi-a explicat despre ce este vorba. Sunt pensionarii militari, care vin în primele zile ale anului, dacă nu chiar în prima pentru că între Casa de sănătate şi farmacie există un contract care are un plafon. Cine prinde, prinde, cine nu , nu. Aşa că ei vin şi stau liniştiţi la coadă. Se întâmplă în fiecare an. Am observat că nimeni nu a protestat că eu sunt primit peste rând.

De jenă m-am dat în vorbă cu cel care primea medicamentele până să îmi dea şi mie. Fost colonel de jandarmi, el încărca în două plase mari zeci de cutii, poate şi peste sută. “Sunt pentru trei luni” a simţit el nevoia să-mi spună. Am observat că toţi de la coadă aveau câte două plase mari. Erau bărbaţi în putere, cum stă bine unor domni ofiţeri şi la pensie. Aveau buzele uscate şi cearcăne vineţii sub ochi. Chefuiseră, aşa cum este obiceiul. Nu păreau bolnavi şi m-am bucurat pentru ei.

De obicei, la farmacie medicamentele se dau însoţite de nişte recomandări. De obicei, dacă este şi coadă, oamenii discută între ei despre boli, efecte secundare, medicaţii paralele şi multe alte necazuri. Aici nu era aşa. Toţi încărcau în plase mari cantităţi de pastile. Cum am văzut la poştă că se distribuie coletele, sau în filme pachetele cu droguri. Părea o complicitate. Din acest motiv, probabil, farmacista mi-a făcut semn să trec liniştit peste rând. Ei toţi aveau treaba lor acolo.Bine că niciunul nu părea bolonav! Dacă aş fi întâlnit, la începutul anului a aglomeraţie de oameni suferinzi nu mi-ar fi căzut bine.

Am cumpărat ce trebuia, m-am dezmeticit şi am început să mă gândesc la pensionarii ăştia militari. Majoritatea civililor, pe care îi cunosc eu, au cam 12 milioane pensie