Zilele trecute, am citit în Courrier International, care prelua Georgia Times, că pe 21 decembrie, când s-au împlinit 133 de ani de la naşterea lui Stalin, în satul georgian Alvani a fost reinstalată o statuie a fostului dictator.
Aceasta fusese dărâmată cu un an în urmă, iar acum banii necesari operaţiunii au fost strânşi de săteni. Din aceeaşi sursă aflu că în 2013 e posibil ca la Gori, în locul natal al lui Iosif Vissarionovici, o altă statuie să fie reaşezată pe soclu, de data aceasta cu contribuţia bugetului local.
Popoarele par să se despartă cu greu de dictatori.
Uneori, dorul depăşeşte frontierele.
Pe 27 decembrie, gazeta Al-Ghad din Iordania scria că una dintre listele de candidaţi, depuse în vederea alegerilor ce vor avea loc pe 23 ianuarie în această ţară, a fost respinsă de comisia electorală, motivul fiind acela că lista se numea "Saddam Hussein". Autorităţile care gestionează scrutinul au considerat că nu se cade ca numele unei persoane să fie pus în fruntea candidaturilor, fiindcă în acest fel ar fi stimulată divizarea societăţii.
Nu trebuie neglijată miza politică (foarte diferită) a celor două situaţii.
În Georgia, e vorba despre o frondă la adresa lui Saakaşvili, care a dat jos multe statui ale lui Stalin de când e preşedinte. După recenta înfrângere a taberei sale la legislative, de către miliardarul pro-rus Ivanişvili, preşedintele georgian trebuie să suporte însă nu doar răzbunarea adversarului, acceptat acum ca premier, dar şi refuzul unei populaţii nostalgice de a se despărţi definitiv de trecut.
În celălalt caz, lista electorală a primit numele fostului dictator de la Bagdad, fiindcă - declara unul dintre suporteri - "iordanienii l-au iubit". Nu trebuie uitat că Iordania e majoritar sunită, iar Saddam Hussein s-a bazat, cât a fost la putere, pe minoritatea sunită din Irak. În plus, regele Iordaniei e ce
