Acest an este Anul european al cetăţenilor, excelentă ocazie de a vedea unde stăm cu drepturile noastre în clubul european.

N-ar trebui să ne mulţumim numai să enumerăm punctele înscrise pe listele demonstraţiei generale care arată beneficiile teoretice şi practice ale calităţii de "cetăţean european" pe care, desigur, le-am dobândit şi noi în momentul aderării la UE. N-ar trebui să-o facem pentru că am ascunde în mod ipocrit faptul că, practic, există fracturi importante la nivel european şi nu numai la nivel accesului pe piaţa muncii.

Să începem chiar cu acest aspect, pentru că este totuşi umilitor să fii ţara care acceptă situaţia monitorizării prin Mecanismul de verificare şi cooperare punându-se în situaţia de a aştepta de două ori pe an verdictele europene de conformitate, chiar dacă faptul este salutat ca o mare realizare de către europarlamentarul Monica Macovei, entuziastă susţinătoare a lucrării. Este important pentru noi deoarece, în condiţiile în care românii au acces liber la piaţa muncii din doar 16 din cele 27 de state membre, cu zece zile înainte de debutul Anului european al cetăţenilor, Comisia Europeană a aprobat cererea Spaniei de a prelungi până la 31 decembrie 2013 interdicţia pentru muncitorii români, după ce în 2011 fusese anulată liberalizarea pieţei spaniole din 2009 .

Sigur, nu mai e mult, şi toate restricţiile încă existente de pe pieţele muncii la nivelul UE vor dispare la finele acestui an care marchează irevocabil, conform tratatelor existente, fnalul perioadei de 2+3+2 ani negociat în perioada de pre-aderare ca timp maxim pentru funcţionarea interdicţiilor de acces pe piaţa muncii, practic o politică de protecţionism a statelor membre de atunci, înspăimântate de poveştile despre nemâncaţii din Est care aveau să vină să sufoce pieţele autohtone din ce erau pe atunci "statele bunăstării".

Ce folos că un raport din