Unii afirmă că au fost vânduţi pentru prima dată pe un pod din Paris, alţii, în Meuse - francezii şi belgienii îşi dispută crearea cartofilor prăjiţi, acest fel de mâncare emblematic ale cărui origini se pot regăsi în cultura populară din ambele ţări, informează AFP.

Cartofii prăjiţi îşi au originea în gastronomia "străzii', iar din acest motiv este dificil de stabilit "locul naşterii", spune istoricul francez Madeleine Ferrière.

Misterul bastonaşelor de cartofi, prăjite în ulei încins, îi intrigă pe specialiştii în gastronomie, mai ales în Belgia, unde acest preparat face parte din patrimoniul naţional.

"Belgienii adoră cartofii prăjiţi, însă nu au existat cercetări ştiinţifice serioase despre acest subiect până recent", a spus Pierre Leclerc, profesor la Universitatea din Liège, în timpul unei dezbateri despre "originea cartofilor prăjiţi", care a avut loc la Bruxelles, în închiderea Anului gastronomiei - Brusselicious.

Această lipsă de informaţii a permis dezvoltarea unor ipoteze numeroase şi chiar a unor legende.

În Franţa se vorbeşte despre "cartofii prăjiţi marca Pont Neuf", care ar fi fost inventaţi de vânzătorii ambulanţi de pe vechiul pod din Paris, după Revoluţia din 1789. "Propuneau alimente prăjite, castane calde şi bucăţi de cartofi aurite", spune Madeleine Ferrière.

Ipoteza a fost mult timp populară, mai ales în rândul scriitorilor. "Gustul pentru cartofi prăjiţi este unul parizian", scrie Louis Ferdinand Céline în " Călătorie la capătul nopţii / Voyage au bout de la nuit".

Însă, potrivit unora dintre belgieni, cartofii prăjiţi ar fi apărut la Namur, în sudul Belgiei. Locuitorii din zonă aveau obiceiul să pescuiască, însă, în timpul iernii, apa îngheţa. În secolul al XVII-lea belgienii au început să consume, în timpul iernii, cartofii prăjiţi în formă de peşte - spune Pierre Leclerc, care a prezentat aceas