La prima vedere, ai spune că 2012 a fost un an fără lideri. Că e greu de susţinut că ar fi vreun lider dl. Băsescu, care nici acum nu înţelege că ipocrizia, nu severitatea, i-a pierdut dragostea poporului, după ce s-a lăudat că o va recîştiga la referendum şi a sfîrşit prin a ne implora să stăm în casă. Sau dl. Ponta, care schimbă comisiile din subordinea sa în loc să restituie bărbăteşte titlul de doctor înapoi de unde l-a luat, şi care, de fiecare dată cînd nu vrea să facă ceva cu mîna lui, recurge la serviciile Senatului României, mereu gata să joace rolul asasinului colectiv (poate vă amintiţi mulţimea din Vizita bătrînei doamne de Dürenmatt, care se strînge în jurul victimei ca să nu se vadă crima). Nu că aceşti doi oameni nu ar fi avut, sau nu au calităţi de lideri.
Dar 2012 nu a fost un an bun pentru ei, chit că dl. Băsescu a avut satisfacţia să supravieţuiască la Cotroceni, în timp ce rivalul lui, Adrian Năstase, a ajuns la Jilava (parcă diferenţa dintre ei nu justifică chiar o asemenea prăpastie, nu ?), iar dl. Ponta să ajungă de două ori prim ministru şi să fie privit ca alternativa cea mai puţin rea pînă la urmă. Ce să mai spun de restul oamenilor politici de frunte : nu au avut ce arăta sau ne-am lipsi de ce ne-au arătat. Pe romaniacurata.ro puteţi vota pentru supravieţuitorii fruntaşi Gabriel Oprea şi Monica Iacob Ridzi, sau pentru traseistul anului (Bot, Enache, cîte şase partide ; Pavelescu, cinci, s-a pierdut socoteala de câte ori s-a despărţit sau s-a împărţit cu Traian Băsescu). În condiţiile astea, unicul lucru rezonabil făcut de nişte lideri în România lui 2012 e acordul Băsescu-Ponta. Dovada clară, ţuţerii ambelor tabere îl demască ! Evident, e cel mai bun lucru să încetăm războiul civil, mai ales că miza dacă iese tabăra coruptă 1 sau tabăra coruptă 2 era zero. Nu e ca şi cum voiam să eliberăm sclavii celeilalte părţi, sau s-ar lupta E
