Sergiu Nicolaescu a dezvăluit într-un interviu acordat revistei Ligii Navale Române, „Marea Noastră“, de ce a trebuit să se retragă de la Şcoala Navală din Constanţa.

Deşi a mărturisit că dintotdeauna şi-a dorit să devină marinar, Sergiu Nicolaescu a recunoscut în interviul acordat revistei „Marea Noastră“ că n-a mai făcut faţă tensiunii care se instalase în Marină, din cauza regimului comunist. Interviul este luat de preşedintele Ligii Navale Române, Laurenţiu Mironescu, fiind publicat în ediţia din iulie 2012.

Iată ce scrie Laurenţiu Mironescu, în prefaţa interviului:

„Dintre toate filmele lui Sergiu Nicolaescu, «Zile Fierbinţi» mă loveşte cel mai tare. Pentru că este despre vapoare. Vapoare româneşti. Despre lumea noastră dispărută.

În film, Sergiu Nicolaescu este Mihai Coman, directorul Şantierului Naval Constanţa, angajat într-o cursă contra-cronometru pentru finalizarea mineralierului Bocşa. Pentru dramatism, mineralierului îi lipsea taman elicea.

Pe parcursul filmului se derulează conflictul între directorul Sergiu şi un birocrat de la centrală care dorea din suflet o elică din import, mai precis Japonia. Normal, piesa din Japonia nu soseşte la timp, dar motonava Bocşa iese în termen, cu elicea turnată de ai noştri, în şantier.

Ca în orice film de actualitate din perioada ante 1989, partidul, secretarul de partid omenos, prim-secretarul curajos şi corect sunt ingrediente indispensabile.

Chiar şi aşa, schimbul de replici purtat, normal, de Sergiu Nicolaescu, este extrem de curajos pentru anul turnării, 1975: «Economiile le facem pentru oameni, nu împotriva lor şi dacă nu te conduci după acest principiu, atunci toată economia pe care o faci e pură demagogie»; «Pânză, tovarăşe director general, să acoperim materialele ruginite din curte şi gardul vechi»; «De ce sunt oamenii ăştia aşa prost îmbrăcaţi, chiar şi ing