- Cultural - nr. 1 / 3 Ianuarie, 2013 Eveniment editorial Cata viata, atata literatura. Cata literatura, atata viata! Lazar Ladariu, "Memorii. File de jurnal. Confesiuni” Niciun alt gen literar nu s-a bucurat de o revenire postdecembrista atat de spectaculoasa ca memorialistica si jurnalul, varful acestora fiind, cu siguranta, "Jurnalul fericirii”, de N. Steinhardt, singura mare carte de sertar, din anii ideologiei rosii. Dupa realismul socialist, era fireasca aparitia "realismului capitalist”, era necesar sa se vorbeasca despre adevar si realitate fara inhibitii si fara cenzura. Poate de aceea tentatia memorialismului si jurnalului e atat de mare. Fireste, oricine poate scrie memorialistica, jurnal. Dar nu orice jurnal, nu orice memorialistica au relevanta, depasesc nivelul personal de interes. Nu e totuna sa scrie jurnal un tanar fara biografie, oricat de inocent ar fi gestul sau, ori sa scrie jurnal, memorialistica, cineva care are in spatele lui istorie, care a facut istorie. Jurnalul poate fi si un reflex al dialogului cu tine insuti, dar poate fi si o nevoie intima de a prelungi exercitiul de creatie prin confesiunea din spatele cortinei. Nu in ultimul rand, jurnalul, memorialistica sunt ele insele exercitiu literar, aduna trairi complementare creatiei, care nu-si gasesc loc in text, nu pot fi o adenda explicativa a unui univers literar. Daca se poate scrie jurnal la orice varsta, memorialistica e mai exigenta, ea incumba criterii pe care nu si le poate asuma oricine. E prima oara, in spatiul cultural muresean, cand diarismul, opozabil fictiunii, e, si istorie, si literatura. E prima data cand un scriitor muresean publica o astfel de carte, in conditiile in care sunt destule marturii ca genul are mult mai multi combatanti. Lazar Ladariu are insa toate atuurile pentru a publica o astfel de carte. In plus, e scriitorul care are curajul opiniei, curajul de a vo