Dacă anul ăsta Băsescu renunţă să mai facă pe jucătorul, aşa cum a anunţat, nu m-aş mira dacă va începe să crească în sondaje. Asta cu condiţia să nu se mai răţoiască la reporterii t.v. care se ţin după el cînd apare în public. Un Băsescu în rol de arbitru, fără Ghici ghicitoarea mea!, fără să-i mai întărîte pe privaţi împotriva bugetarilor, fără să mai facă pe ministrul Educaţiei, numărînd orele de muncă ale profesorilor şi fără să le arate zîmbind graniţa medicilor şi-ar recăpăta o parte din plauzibilitatea pierdută din toate aceste motive. La ce i-ar folosi? Ar putea fi primul preşedinte al României care şi-ar recîştiga simpatii la sfîrşit de mandat. Dar ar mai putea fi ceva. Acel ceva care lasă o urmă în cărţile de istorie şi în memoria producătoare de legende a naţiei.
Îl mai interesează aşa ceva pe Traian Băsescu? Probabil că da. Fiindcă acestui om orgolios nu-i e totuna pe ce uşă va pleca de la Cotroceni. Iar bilanţul lui de pînă acum, ca preşedinte, nu conţine decît un lung şir de scandaluri şi de proiecte eşuate care l-ar trimite pe uşa din dos.
În primii patru ani petrecuţi la Cotroceni, Băsescu şi-a consumat energia încercînd să-l dea jos pe Tăriceanu şi să distrugă PNL-ul, într-o aşa-zisă luptă împotriva corupţiei şi a mogulilor, în care, la început, n-a ezitat să facă apel la o soluţie imorală (impunînd partidul lui Voiculescu la guvernare). În cel de-al cincilea an al preşedinţiei sale, Băsescu era să-l facă pe tizul său, TRU, să se arunce de pe bloc, aducînd la guvernare PSD-ul.
În timpul celui de-al doilea mandat al său, Băsescu reformatorul a sprijinit apariţia în premieră, în parlament, nu prin alegeri, a unui partid al traseiştilor, UNPR, pentru a asigura o majoritate lucrativă PDL-ului condus de Emil Boc şi guvernului Boc condus de el.
De pe urma luptei lui Traian Băsescu împotriva corupţiei, corupţia a ieşit întărită, cli
