Cei peste 400 de ani de dominaţie otomană în Dobrogea şi-au pus o puternică amprentă lingvistică asupra oraşului Constanţa, vechiul port denumit cândva de turci Küstendge, dar şi a judeţului.
Şi astăzi, multe localităţi poartă denumiri turceşti, cum ar fi Babadag (în traducere Muntele Tatălui) - fost centru administrativ al Dobrogei, sau Medgidia, oraşul care poartă, din 1865, numele protectorului său, Abdul Medgid. Numele vechi al oraşului Ovidiu era un nume turcesc, Canara. În 1930, numele este schimbat din Canara în Ovidiu, după mica insulă din cadrul lacului Siutghiol. Despre o altă localitate din judeţ, Cogealac, se spune că este cunoscută între 1890 şi 1905 sub numele Hogeainlik (turcă Poşta Mare), fiind popasul pentru schimbarea cailor poştalioanelor ce străbăteau Dobrogea. Şi în judeţul Tulcea avem urme etimologice de origine turcă. De exemplu, denumirea localităţii Sarichioi înseamnă „Sat galben".
Siutghiolul - „Lacul de lapte"
Dintr-o carte intitulată „Constanţa şi împrejurimile ei", editată în 1960, aflăm că „Siutghiol în limba turcă înseamnă „Lacul de lapte" - alb ca laptele: „într-adevăr, în unele locuri, în special lângă malurile de sud şi vest, fundul lacului se aseamănă cu un cristal alb de stâncă; în altă parte, lasă impresia că este placat cu petice de opal, de culoarea laptelui. Acest alburiu reflectă razele soarelui care ajung până la stânca de calcar de pe fundul lacului. Asupra numelui lacului se mai dau şi alte explicaţii: Siutghiolul este cunoscut păstorilor ca singurul lac din Dobrogea cu apă dulce, necesară adăpatului turmelor. Din cele mai îndepărtate timpuri, turmele venite din Ardeal treceau Dunărea cu podul plutitor la Hârşova, apoi pe la Groapa Ciobanului şi pe valea Casimcei se îndreptau spre bogatele izvoare de la Canara (Ovidiu) atât de puternice încât puteau mişca o moară ţărănească", consemnează autorii mon
